Mai este har

Mai este har


Să ne apropiem, dar, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har. (Evrei 4:16)

O noapte adâncă, și plină de mister,
De patru mii de ani nu sunt stele pe cer,
Fumul păcatului se îndreaptă în sus,
Strigândul-L pe Mesia, strigând pe Isus.

Cu ochii credinței văd tronul alb, ceresc,
Cetele de îngeri pe Isus Îl slujesc,
Dar El se dezbracă de trupul de slavă:
-Mă voi naște Copil, pe umila otavă!

Se aprinde pe cer o mare de stele,
Ce cântă și sclipesc ca niște mărgele,
În noaptea aceasta, cerul cântă în cor:
-În genunchi, popoare, aveți Mântuitor!

Din ceruri, se aude o voce adâncă:
- Copilul e în Iesle, tu, sus, pe stâncă,
Coboară în suflet, coboară la Isus,
Ia Pace, și Iubire, de la Cel de Sus!

O noapte adâncă, și plină de mister,
După șase mii de ani, mai privim spre cer?
Fumul păcatului se îndreaptă în sus,
Strigândul-L pe Mesia, strigând pe Isus.

Cu ochii credinței, mă uit spre Betleem:
-Al meu Salvator, Isus, pe Tine Te chem,
Să nu pleci din Ieslea din inima mea,
Să rămână stelele, și Dragostea Ta!

Deschisă-i încă Poarta de mărgăritar,
Aleargă spre Isus, până mai este har,
Până mai sunt stele pe cer ce strălucesc,
Până mai poți rosti cuvântul "Te slăvesc!"