Magii

Motto:""Au intrat în casă, au văzut Pruncul cu Maria, s-au aruncat cu fața la pământ
și I s-au închinat; apoi și-au deschis vistieriile și I-au a dus daruri: aur, tămâie
și smirnă."" Matei 2:11.

Umilință și durere simțeau toți în vremea aceea
Pe când acvila romană stăpânea peste Iudeea;
Și tot poporul aștepta un Mântuitor să vie,
Cum fusese prorocit, ca să-i scoată din robie.

Anii repede-au trecut - peste șase zeci de ani -
Și nimeni nu venise încă să îi scape de romani;
Dar nădejdea nu pierise, era mai vie ca oricând
Că Șilo, profețit de Iacov, va veni cât mai curând.

Într-o zi-n Ierusalim, alai mândru a poposit
Din olaturi depărtate, tocmai de la Răsărit,
Niște magi; voiau să afle unde și în ce palat
E Pruncul de curând născut, peste iudei Împărat.

Că I-au văzut steaua pe cer și de stea călăuziți
Au venit să I se-nchine ca niște supuși iubiți.
S-au grăbit, cu bucurie, dar aici când au ajuns,
In Ierusalim-cetate, steaua lor li s-a ascuns.

În întreg Ierusalimul o asemenea întrebare
Nu putea decât s-aducă multă, multă tulburare;
Dar și-ncrederea deplină a poporului iudeu
Că Pruncul căutat de magi e Unsul lui Dumnezeu.

Iar frământarea ce pusese stăpânire pe norod
I-a fost făcută cunoscută împăratului Irod;
A întrebat îndată preoții de locul din împărăție
Unde putea să se nască Hristosul din profeție.

Și preoții i-au răspuns că din ce pot să cunoască,
Doar în Betleem Efrata ar fi putut să se nască.
Atunci Irod, pe ascuns, magii-n grabă i-a chemat
Ca să afle vremea-n care steaua li s-a arătat.

Și le-a spus:"În Betleem cercetați cu osebire!
Când Îl veți găsi pe Prunc dați-mi și mie de știre;
Vreau să vin 'naintea Lui cât mai iute cu putință
Și căzându-I la picioare, să mă-nchin cu umilință."

Plecând, magii au văzut cu o bucurie mare
Că înaintea lor mergea steaua călăuzitoare;
Dar ce mulțumire-n suflet au avut când au sosit
Și deasupra unei case steaua lor li s-a oprit!

Au intrat îndată-n casă și văzându-L, O, Prunc Sfânt!
S-au aruncat spre închinare, toți cu fața la pământ;
Din vistieriile deschise magii-au scos ce I-au adus:
Aur, tămâie și smirnă - daruri Pruncului Isus!

Aur, ca pentru un Rege; aur lămurit, curat;
Aur, darul potrivit pentru-al lumii Împărat!
Căci Dumnezeu le-a dat lumină încă de la început
De au știut că-i Impărat, Pruncul de curănd născut.

Și I-au adus în dar tămâie, în smerită închinare
Celui venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare;
Un astfel de Mare Preot este pentru credincioși:
Sfânt, nevinovat, curat, și despărțit de păcătoși.

Și înălțat mai sus de ceruri; și care n-are trebuință
De jertfe zilnice făcute spre iertare, cu căință;
Pentru multele păcate nu aduce jertfe întruna,
Că S-a adus jertfă pe Sine odată pentru totdeauna.

Iar smirna oferită-n dar are-un înțeles aparte,
Arătând că pe pământ Isus va trece prin moarte
Biruind puterea morții, ca nouă să ne dăruiască
Învierea și viața pentru patria cerească.

Așadar, daruri prețioase din al magilor tezaur:
Pentru Domnul Domnilor nu putea fi decât aur;
Pentru Dumnezeu, tămâia, cu miros înălțător,
Smirna tămăduitoare, pentru Răscumpărător.

La urmă, magii au stat, o clipă să se odihnească
Și Dumnezeu le-a spus în vis că de Irod să se ferească;
Mulțumiți de închinare, magii, fericiți de-acum,
S-au întors în țara lor apucând pe un alt drum.

Așa este întotdeauna când te-ntâlnești cu Isus:
Viața Ta se va schimba, de te lași de El condus;
Părăsi-vei drumul vechi pe care umblă nesfinții
Ca să umbli cu Isus pe calea vie a credinții.

Și Isus va fi oricând pentru noi o mângâiere
Că pe El L-a înălțat Dumnezeu cu-a Lui putere,
Și L-a făcut să fie Domn și-un Mântuitor ce poate
Să dăruiască pocăința și iertarea de păcate.

Nu ne cere în schimb jertfe de berbeci și de viței,
Nici jertfe de turturele, sau de pui de porumbei;
Ci ne cere să fim drepți; și să ne rugăm mereu;
Și CREDINȚĂ! Și ASCULTARE! Și DRAGOSTE DE
DUMNEZEU! Amin!