Mă tot frământă întrebarea

Mă tot frământă întrebarea
Ev. Matei cap. 1și 2, Ev. Luca cap. 1 și 2

Mă tot frământă întrebarea
În pragul sărbătorii de Crăciun.
Cum Ți-a fost Doamne întruparea?
Când ne-ai adus răscumpărarea,
Câți Te-așteptau cu suflet bun?

Privind acum la sărbătoare,
Când mulți din gură Te cinstesc,
Când credincios poporul pare,
Citesc Scriptura și mă doare,
Iată ce pot să deslușesc.

Nu Ți-a fost simplă întruparea
Când coborât-ai pe pământ.
Tu ne-ai adus în dar iertarea,
Noi Te-așteptam cu tulburarea,
Irod îți pregătea mormânt.

Nu a fost joacă întruparea
Când după ani de așteptare,
Te-ai coborât să aduci salvarea.
Noi Te-așteptam cu nepăsarea,
Cu inimi reci, respingătoare.

N-a fost ușoară întruparea
Când Te-ai născut în grajd, smerit.
Tu ai venit cu îndurarea,
Noi Te-așteptam cu supărarea,
Cu duhul mândru și-mpietrit.

N-a fost festivă întruparea
Când ai venit cu-atâta drag,
Ca să răscumperi omenirea.
Noi Ți-am disprețuit iubirea
Și Te-am fi izgonit din prag.

N-a fost spectacol întruparea
Când dezbrăcat de a Ta slavă,
Te-ai coborât cu împăcarea.
Noi Ți-am nesocotit chemarea,
Orbiți de-a patimilor pleavă.

Întreb privindu-Ți întruparea:
Câți Te-au primit cu vredncie?
Și câți în inimă primesc lucrarea,
Porunca pocăinței, de patimi separarea,
Mărturisind în duh doar sărăcie?

Citesc și înțeleg că întruparea,
A fost slăvită jertfă sfințitoare,
Primită prin credință de Iosif, de Maria,
Chiar de Elisabeta și-un preot Zaharia,
De magii înțelepți, cu sfântă închinare!

Te-ai întrupat Isus din dragoste curată,
Ca să aduci la oameni lumină, bucurie,
În jertfa de pe cruce cuprinsa-i lumea toată,
Prin harul Tău iertarea și mie mi-a fost dată,
Ajută-mă să-Ți fiu un rob pe veșnicie.

de Teodor Groza
08.2. 2018
Vișeu de Sus