Lumina mea

Isaia 9:1-6
" Totusi intunericul nu va imparati vesnic pe pamantul in care acum este necaz (...)
Poporul care umbla in intuneric, vede o mare lumina; peste cei ce locuiau in tara umbrei mortii rasare o lumina"
" Caci un Copil ni s-a nascut, un Fiu ni s-a dat, si domnia va fi pe umarul Lui..."

Lumina mea

Intunericul domnea
Pe pamantu-n asteptare:
Era noaptea lumii mare,
Patru sute de-ani in care
Dumnezeu nu mai vorbise
Nimanui de pe pamant.
Ce tacere de mormant...
Ai fi zis ca niciodata
Lumea nu va fi salvata,
Va ramane ingropata
In intunecimea sa.

Dar in Templul din Iudeea
Ingerul venit din cer
I-a vestit lui Zaharia
Ce-astepta demult si el
Si sotia lui batrana:
Un copil, care va merge
Inainte lui Mesia,
Pregatindu-i un popor.
Dupa bucuria lor,
A primit vestea cea buna
Si Maria.

Si lumina se facu:
Intr-un staul, intr-o iesle,
Un Copil ni se nascu,
Sa ne-aduca buna veste
Ce-o doream si eu si tu:
Cine crede-n El, primeste
Viata vesnica, din moarte,
Si iertare de pacate,
Prin Fiul lui Dumnezeu.
Ma uit in sufletul meu,
Si-ntuneric nu mai este.