Lumina ce cuprinde veșnicia

Cutreierând dealurile lumii
Odihnindu-mă în peșterile reci și întunecate
Am văzut undeva departe o stea
Am știut cumva...
Că vine din Iacov... că e steaua Ta
Am vrut să ating lumina din ea...
Mi-am întins mâna spre ceruri
Să apuc o bucată de rază, un fir de lumină
O speranță divină...
Să prind un ciob de libertate
Dar era mult prea departe...
Privindu-mi palmele goale
Am simțit cum în piept un foc s-a aprins
O dorință puternică vie
Și am alergat peste deal pe câmpia pustie
La prietenii mei păstorii, veghetorii...
Ridicându-mi privirea peste coline
Am crezut că Te văd, Doamne, pe Tine;
Ceva ca un înger...
Un înger așa de frumos,
El unea lucrurile de sus cu cele de jos...
Am zărit și corul de îngeri...
Ființe eterne s-au arătat printre nori
Și un har ce nu poți să-l măsori...

Atunci s-au deschis cerurile
Pentru noi,
Pentru muritori...
Ca spărtura unei imense ferești
Să treacă cântecul
Cântul corurilor îngerești...
Nu vă temeți!
Cel ce aduce pacea-n lume a venit
Nu vă temeți!
Astăzi profeția s-a împlinit:
S-a născut Mântuitorul,
Să răsune pe pământ:
"Slavă-n cer și pace sfântă
Între oameni plăcuți Lui!"
Nu departe, într-o iesle, doarme slava Tatălui...
Din vechime-n Cartea Sfântă
S-a tot spus c-are să vină,
Și m-am dus și eu la iesle,
Deși Calea e străină...
Dar am mers pe urma lor... urmele păstorilor...

Călătorind mult prea departe,
Printre oameni cu vieți ocupate,
Am ajuns până la cruce,
Am aflat așa
Că lumina ce am văzut-o cândva,
Ai purtat-o cu Tine prin lume
Până la cruce și dincolo de ea...
Că-n lumina aceea
Se cuprinde veșnicia...
Iar eu... sărac și gol
Pustiit de tot, aproape mort
Călătoream prin întuneric...
Singur și străin în lumea de acum
Pierzând darurile toate pe drum...
Am căzut la cruce plângând
Cerându-mi iertare...
Mi-am plâns amarul, păcatul și teama
Cum și-au plâns mamele, copiii în Rama...
Fericit că Te-am regăsit
Înțelegând că pentru mine ai venit...