La iesle

Doamne vin şi eu la iesle
Cu păstorii şi cu magii
Sunt sărac, dar vreau să-Ţi dau
Ale inimii omagii.

Nu am aur, că nu-s rege,
Nu am smirnă, că nu-s medic,
N-am tămâie, că nu-s preot,
Sunt doar fir de praf venetic.

Sunt un bulgăr de ţărână
Căutând un strop de soare
Dar în pulberea-mi bătrână
A-ncolţit un bulb de floare.

Harul Tău i-a dat lumină
La-mbrăcat apoi în foale
Şi pe creştet de tulpină
I-au ieşit şapte petale.

Cea dintâi e mulţumirea
Cea de-a doua e iubirea
Cea de-a treia-i pocăinţa
Cea de-a patra e credinţa

Sora lor e viaţa sfântă
Alta-i inima ce cântă
Şi-n mijloc ucenicia
Toate-şi văd nevrednicia!

Însă toate, integrate,
Şi-n parfum ales de crin
Azi la staulul Efratei
Cu smerite daruri vin.

Vor să-Ţi cânte osanale,
Vor să-Ţi spună toată taina:
Tu le-ai pus parfum în cală
Le-ai albit în sânge haina...

Slavă, slavă, slavă Ţie
Voievod al frumuseţii
Mi-ai adus din cer şi mie
Stropi de har şi seva vieţii.

La pătuţul Tău de paie
Cu păstorii şi cu magii
Floarea mea în albe straie
Ţie ţi-o ofer omagiu.


9.sept.2006