Isuse, vin la ieslea Ta

Isuse, vin la ieslea Ta

Isuse, vin la ieslea Ta,
În noapte târzie,
Călăuzită de o stea,
Numită: „Iubire”!

Prunc divin, sosit din cer! –
Ce mare sărbătoare!
Haideți toți, veniți la El,
Într-o iesle doarme! ...

De părinți e îngrijit...
De Tatăl Său din Ceruri,
Care-așa mult ne-a iubit,
Că ni L-a dat pe Fiul!

Înfășat în scutece,
E pus într-o iesle...
Acesta-i primul episod,
Din viața unui Rege! ...

Pe câmpia-apropiată
Un înger coborâse,
Strălucind, în mare slavă,
Pe El Îl prevestise:

– „În cetatea lui David,
Un Prunc vi S-a născut,
Mântuitor puternic,
Făr’ de început!” –

Niște păstori au văzut,
Minunea îngerească,
Și la Betleem s-au dus,
Pe El, ca să-L zărească.

Apoi, de la distanță,
De la Răsărit,
Niște magi de seamă,
La Isus, au venit!

Aur, tămâie, smirnă,
Pruncului au dat,
Și cu dragă inimă,
I s-au închinat! ...

Dar vestea nașterii Lui,
Și ură a stârnit,
Și mulți din vremea aceea,
În El s-au poticnit!

Ar fi dorit să-L prindă,
Să-I curme firul vieții,
Dar trebuia să se-mplinească,
Ce-i scris în „sulul cărții”:

Din seminția lui Iuda,
Urmaș al lui David,
Un Copil minunat,
Prin Duh S-a zămislit!

A crescut în Nazaret,
Ca o odraslă slabă,
Ca un Lăstar în solul sec,
Adus din altă Țară...

Cuvântul, îmbrăcat în trup,
Trăit-a printre noi
Și viață nouă ne-a adus,
Din înaltele splendori!

Lumina Lui a străbătut
Ceață, întuneric,
Isus ne-a deschis un drum
Către Cerul veșnic!

Fiul Sfânt Și-a împlinit,
Toată misiunea,
Prin Sângele Său a-mpăcat,
Cerul, cu-omenirea!

Veniți acuma, dragi creștini,
La iesle și la cruce,
Căci Steaua care-a răsărit,
La Tatăl ne conduce!