Întunericul și-apoi Lumina

Poporul* care umbla în întuneric vede o mare lumină; peste cei ce locuiau în ţara umbrei morţii răsare o lumină.
(Isaia 9:2)


Căci* un Copil ni S-a născut, un Fiu** ni s-a dat şi domnia† va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: Minunat††, Sfetnic, Dumnezeu*† tare, Părintele veşniciilor, Domn†* al păcii. (Isaia 9:6)
*********************
ÎNTUNERICUL

Pretutindeni întunericul domnea
La culme era dezorientarea
Povara care apăsa era grea
Astfel era în vremea aceea starea.

Speranța spre mai bine era moartă
Era îngropată în cenușă și lut
Deziluzii bântuiau la a lor poartă
Stâpânului nopții îi dădeau tribut.

Se strecurase nepăsarea perfidă
Spre pierzare milioane se-ndreptau
Temelia vieții nu le era solidă
Conecții cu Creatorul nu căutau.

Spre ce se îndreptau gândurile lor?
Spre zona de-unde răsărea robia
Deși profeții vorbeau de-un Salvator
N-aveau cum să-și repare temelia.

Doar o scânteie se zărea-n depărtare
Dar câți credeau că Lumina va veni?
Câți credeau că va fi timp de cercetare
Și că binecuvântări cerești vor primi?

LUMINA

Dar iată minunea; a venit Lumina
Și-a fost o naștere cum alta nu a fost
Putea acum oricine să-nlăture rugina,
Să afle pace-n Fiul fără nici un cost.

Așa ceva-n Univers nu s-a mai văzut:
Fecioara să fie însărcinată
Dar fericiți au fost cei ce au crezut
Căci viața lor a fost, total, schimbată.

A fost un plan și -a fost o misiune
Pentru omenirea ce parc-a obosit
Iar Cerul a-nfăptuit-o prin minune
Așa cum mulți profeți au profețit.

C-a părăsit pitoreștile splendori
A fost din dragoste pentru umanitate
Să creeze și pe Pământ sărbători,
Să pună viață în stările uscate.

O, Prinț al păcii născut în modestie
Atâtea fericiri în viață ne-ai adus
Nu ne-ai lăsat să mergem spre pustie
Ci spre credință și Patria de Sus.

George Cornici
Decembrie, 2023