Inimă de gheață

Departe, departe, peste munți și creste
Era o inimă ce are o poveste
Mereu era tristă și nu putea să bată,
Căci inima aceasta era înghețată.

Era atât de rece și neînduplecată,
Iertare nu prea cred sa fi avut vreodată
Dragostea se pare c-odată a rănit-o
Și inima atunci din ea a izgonit-o.

Privea la alte inimi și-un gând o măcina
Ea n-a bătut nicicând pentru cineva.
Dar inima aceasta află-ntr-o dimineață
Că s-a născut Isus, Pruncul cel ce dă viață.

Când a ajuns la iesle, Pruncul nu era
Căci Isus voia să se nască-n ea.
L-a acceptat și-atunci s-a întâmplat ceva
Strop după strop inima, iată, se topea.

S-a terminat povestea? Vă spune eu, încă nu
Căci inima aceasta poate-o am eu sau tu.
E de-ajuns pe-un frate să nu poți să îl vezi
Ca inima să-ți fie mai bocnă decât crezi.

Ne trudim cu toții acum de sărbători
Să fie tot perfect, s-avem colindători
Dar Sărbătoritul, iată stă să plece
Căci la tine-n suflet Îi este mult prea rece.

Dezgheață-ți inima, iartă și iubește
Uită ce-a fost rău și-n Betleem privește
Acolo s-a-ntrupa Dragostea pentru noi
Cum inimile noastre să fie încă sloi?

Acum de Sărbători, primește-L pe Isus,
Iar ura, răutatea, trimite-le-n apus,
Iartă și iubește cât de mult de poate
Căci în Cer nu sunt camere separate.