În seara de Crăciun

Ne strângem la masă, luăm din ce ne-ai dat,
Dar oare pe Tine, Isus, Te-am invitat? ...
Ne-ai dat belșug de hrană, mesele sunt pline,
Dar oare mai dorim, slavă să-Ți dăm Ție?

Oare ne-ndreptăm privirile în sus,
De unde ne privești... și acum... Isus?
Nu cumva suntem, cuprinși de grabă mare,
Uitând să Îți mai dăm, cinste și onoare?

Casa e-mbrăcată în strai de sărbătoare,
E multă veselie, în inimi e ardoare! ...
Uităm de tot ce-i rău, în seara de Crăciun,
Și vrem să ne gândim, doar la ce e bun!

Dar să nu uităm, că mulți dorm sub stele...
În frig și-n deznădejde, sufletul lor geme.
Copii desculți, în zdrențe... fără de părinți,
Fără de nădejde, de boli și ciumi atinși...

Bătrâni cu peri cărunți, cu mâini tremurânde,
Singuri, părăsiți, cu suflete plăpânde...
Cu privirea-ațintită spre ușă, spre antreu,
Așteptând să vină, ai lor copii... mereu.

Ei stau și tot așteaptă, cu-același sfânt fior...
Rănile sunt multe, și tot mai tare dor! ...
Dar ușa stă închisă, copiii au uitat,
Că părinții i-au crescut... și i-au ajutat.

Nimeni nu le spune un „Mulțumesc frumos”,
Nici nu le colindă, că „S-a născut Hristos!”
Încă sunt atâția oameni părăsiți,
Mulți copii ai străzii... și bătrâni trudiți!

Așteaptă un cuvânt, un zâmbet mic, așteaptă...
Doar o rază mică, căci peste tot... e gheață!
Să ieșim din case, să îi căutăm...
Pruncului divin, așa să ne-nchinăm!

Să pătrundă-n ei, o rază de Lumină,
Să le facem parte, din masa noastră plină!
Să simtă-acel fior, de dragoste divină,
Care-aduce viață, și peste ruină! ...

Să simtă că există, un scop sacru, un țel:
Să fim pe totdeauna, cu Isus-Emanuel!
Căci El este Lumina, și El este și Viața...
El e Sfântul Soare, ce-mprăștie ceața!

Să știe orișicine, că-n ieslea cea săracă,
S-a născut Iubirea, Iertarea cea sacră! ...
Că acel Copil, e Fiu de Dumnezeu,
Care te-a iubit, și te-a iubi, mereu!
***
Dacă Se născuse și-n inima Ta,
Nu sta, ci vestește, mântuirea Sa!
Adu bucurie, unde e tristețe,
Spune-le la toți, că Isus trăiește!

Că la El, în Cer, toți vom avea loc,
Dacă nu vom stinge, al iubirii foc!
El e Dumnezeu, Minunat și Tare,
La El, și cel sărac, un sfânt adăpost are!

Căci El ne iubește, cu-același dor, pe toți!
În Numele Lui Sfânt, oricând... tu totul poți!
Și bucuria ta, va fi cu atât mai mare,
Cu cât slujești mai mult, Iubirii făr’ hotare!