In seara de craciun

IN SEARA DE CRACIUN


De mii de ani, în seara de ajun,
În fiecare an, mulţimile s-adun'.
Şi străzile răsună de colinde de Crăciun.
Colindele... ce de Mesia-ţi spun.
Străbate colindul întregul pământ,
În lung şi-n lat, se-aud cântând,
Copiii cu glas îngeresc.
Şi alte mii de glasuri ce vestesc,
Că s-a născut un prunc ceresc.
Dar câţi îl caută, câţi îl găsesc?

Cu două mii de ani în urmă, trei magi din Răsărit,
Urmau o Stea, ce i-a călăuzit.
Şi de naşterea unui Împărat le-a vestit.
Lung drum au făcut, deşi au obosit,
Nu s-au lăsat, au căutat pe prunc şi l-au aflat,
Născut într-o iesle, nu într-un palat.
În Betleem s-a-mplinit proorocia, minune cerească,
O stea răsărită din David, să ne izbăvească,
Din robia păcatului, să ne mântuiască.
Câţi îl caută, câţi vor să-L găsească?

În seara de Crăciun e forfotă mare,
O lume întreagă e-n sărbătoare.
Colinda răzbate peste hotare,
Răsună cerul ca un ecou, de cântare.
Vestind despre un Fiu plin de Har,
Ce ne-a adus mântuirea în dar.
O veste minunată ni s-a arătat,
Ni s-a născut un Împărat.
Un izbăvitor, să ne salveze din păcat.
Câţi L-au căutat şi câţi L-au aflat?

De mii de ani noi oamenii sărbătorim.
Şi-n fiecare an de minunea naşterii vorbim.
Mesajul naşterii să-l împlinim, să ne grăbim,
Pe Isus din inimă să Îl slăvim.
A coborât din slăvile astrale,
Ducând cu El, splendori din Rai, în vale.
E sărbătoare, sărbătoare de Crăciun
Şi-n casa celor ce atei îşi spun.
E sărbătoare-n fiecare casă
Şi mai bogată şi mai sărăcăcioasă.
Dar oare câţi L-au învitat în casă?

E iarăşi o seară minunată de ajun.
Mai cald e-n casă, căldură de Crăciun.
Azi colindele răzbat pe geamuri de pe drum,
Nici un ungher, nu pare stingher, acum.
Un glas îngeresc de copii umple cerul,
E noapte, colindul dezvăluie misterul.
La Mesia, grăbeşte-te şi tu să vii.
De ce nu vii? De ce nu vii?

Omul de Crăciun sărbătoreşte,
Dar sărbătoarea cu nelegiuirea o uneşte.
Din cele mai multe case, Mesia lipseşte.
Moş Crăciun o himeră, îl înlocuieşte.
Isus a intrat, doar la cel ce-L chemase,
Nu intră cu forţa prin case.
El bate la uşă, intră la cel ce-L aşteptase,
Pe Minunatul Domn al domnilor,
Preamăritul Împărat al împăraţilor!
Câţi L-au invitat la masa lor?!

Inimă împodobeşte-te cu bucurie,
Dar nu pentru o zi, ci pentru o veşnicie.
Inimă, învăluită-n fericire ziua să-ţi fie.
Cântă voioasă, plină de bucurie.
Aminteşte-ţi nu doar azi, zi de zi, tot mereu,
De naşterea Fiului Lui Dumnezeu.
Pune-ţi înaintea ochilor steaua credinţei,
Şi nestematele pocăinţei.
Să te inunde iubirea cu sclipirile ei,
Să se aprindă în tine, să sară scântei,
Să fie mii de inimi de scântei atinse,
De miracolul naşterii, să fie cuprinse.
Să răzbată minunea Dumnezeiască,
Numele Lui Isus, să strălucească.
Plin de har, plin de frumuseţe,
El mângâie oamenii cuprinşi de tristeţe.
Şi şterge lacrima de pe-ale lor feţe.
Câţi îşi deschid inima şi-I dau bineţe?

Inimile care-n distracție își găsesc fericirea
Şi nu le pasă că-şi pierd nemurirea.
Şi deviza lor e trăieşte-ţi clipa, bucuria.
Nu cunosc, ce le poate da iubirea.
N-au pace-n inima lor, nu-s fericiţi,
Dezamăgirea îi face, să se lase minţiţi!
Ar vrea cerul atinge, dar nu-l pot ajunge.
De-ar afla Harul, de bucurie ar plânge,
I-ar înfiora, adâncul inimii le-ar străpunge.
Câţi ştiu că păcatul lor cere sânge?

Colindele de Mesia şi azi ne vestesc,
De naşterea unui Sfânt, prunc ceresc.
Se revarsă din belşug Har ceresc,
Totuşi prea puţini mântuirea găsesc.
Să se-nfioreze inimi, ce de nimic nu le pasă,
Decât de belşugul lor, de pe masă.
Care-îşi trâmbiţează de Crăciun bunătatea
Şi-n spatele unui zâmbet şi-ascund falsitatea.
Pătrundă-n inimile lor Mielul ceresc,
Să-i cutremure, ca să-L caute, până-L găsesc.
Să se reverse peste fiecare suflet Har ceresc.
Câţi se roagă şi câţi Scripturile citesc?

De-ar citi şi-ar deschide inima, pentru Cel,
Ce S-a născut să fie Miel.
Cel de prooroci vestit, Emanuel.
Ar alerga cu toţii la El.
Mielul de jertfă pentru păcătoşi,
E Salvatorul iubit de credincioşi.
Străluceşte puternic veşnicul Soare,
În inimi deschise e sărbătoare.
Aleluia! Săviţi-L pe Isus, voi popoare.
Vestea bună, câţi au înţeles-o oare?

Împodobiţi-vă inima smereniei
Sub mărgăritarele sfinţeniei,
Umpleţi cu ulei, vasul candelei,
Sub izvorul curăţeniei.
Haina aurie, lumina credinţei,
Răspândească blândeţea căinţei.
In inimă să se aprindă, steaua bunătăţii,
Strălucească pocăinţa în vârful dreptăţii...
Toate steluţele smereniei, să sclipească,
O dragoste divină, din raza cerească.
Strânsă-n inima noastră, veşnic să locuiască.
Ţie inima gata, să Il iubească?

Amin