În păcate și greșeală eram morți odinioară

În păcate și greșeală eram morți odinioară

În păcate și greșeală eram morți odinioară
Dar la timpul hotărât, ni Se naște din fecioară,
După cum s-a prorocit, Dumnezeu din veșnicie,
Om ca noi pe-acest pământ, Mântuitor să ne fie,
Luîndu-ne asupra Lui suferința, boala, vina
Și tot ce ne împiedica să-I putem vedea Lumina.

Pentru mîntuirea noastră A plătit cu viața Lui
Răstignit între tâlhari ca și „Fiu al omului”
Și Sa coborât ca omu` în Locuința morților
Căci și-acolo a vrut să-aducă izbăvirea robilor.
Veșnicele Porți a Morții capul și l-au ridicat
Cinstind pe Împăratul Slavei când din morți A Înviat!

„A luat robia roabă” și Sa întors în Slava Sa
Unde-un Tron de Mare Preot pregătit Îl aștepta.
Dumnezeu, Om, Preot veșnic și Mântuitor iubit
Ce prin propria-I jertfire un popor și-A curățit
Care aici să preamărească al Său Nume Preasfințit
Fiindu-I „preoție aleasă” după cum A rânduit.

Da! În păcate și greșeală eram morți odinioară
Dar acum în noi, Viața, Puterea Își desfășoară;
Îndurarea, harul, pacea, dragostea din Cer coboară,
Dumnezeu ne izbăvește de-orice rău cu mână tare,
Slava Lui Se manifestă viu în tot ce ne înconjoară
Și-n totul ne sprijinește, dreapta Lui biruitoare.

Am fost morți odinioară în greșeală și păcat
Dar Hristos Domnul, pe cruce, vina noastră a purtat
Și cu prețul vieții Sale din morți ne-a răscumpărat;
Ne-a unit cu El și astfel la viață ne-a adus,
Prin Puterea negrăită care moartea-a spulberat
Și în slava-I minunată pentru veșnicii ne-a pus.

Iar acum, iată-Și deschide brațele cu îndurare
Aducând cu Noul An, Noua-I Binecuvântare,
Dar puțini de tot se află astăzi în această stare,
Căci cei mulți resping Cuvântul de viață dătător,
Aleg moartea și blestemul cu-o cumplită nepăsare
Față de tot ce-i așteaptă în eternul viitor!

Domnul încă-Și manifestă Harul Lui plin de splendoare
Dar mă-ntreb; acum când este lumea întreagă-n sărbătoare,
Câți vor asculta Cuvântul și câți vor deschide oare
Ochii inimii să vadă dragostea Sfântului Miel,
Ce din „poartă”-n „poartă” bate iar cu Grația-I salvatoare,
Ce mai curge un an să facă oameni noi, una cu El? !

Un segment de îndurare s-a încheiat făcându-i loc
Altuia care se întinde... cât, nu știu, poate deloc...
Haide-ți toți să-alegem Viața! Să sfârșim în Rai, nu-n „Foc”!