În acea mare-agitare

În acea mare-agitare

În acea mare-agitare
Și în zarva de atunci
A uitat omul credinței
De venirea lui Isus.

Dar privește azi, acolo,
Prin credință-n Betleem,
Și privește la Maria,
Ostenită... și la greu...

Nici cârtire, și nici ură,
Nu brăzda pe fața Sa
Ci o sfântă bucurie,
Chiar în încercarea grea.

Știe că Se naște Isus
Cel de care au vorbit
Profeții cei din vechime
Prin Cuvântul profețit.

Nu pot ști ce ea gândește
Nici ce Iosif i-a vorbit,
Când din casă-n casă merge
Și cu toții i-au respins...

Dar eu văd că au nădejde
În Dumnezeul cel mare
Care-a prevestit prin înger
Despre marea Lui lucrare.

Iată, ieslea este locul,
Cel de Dumnezeu ales
În care Se naște pruncul,
Pruncul cel Dumnezeiesc.

Că palate, locuințe...
Hanuri, din vremea de atunci
Erau pline, ocupate
N-aveau loc pentru Isus.

Și nici preoți, oameni falnici
Împărați, oameni de sus
N-au simțit că este vremea
Să se nască El, Isus.

Astăzi, totul e-n schimbare
Oamenii sunt tot mai culți
Este atâta agitare...
De răpire, uită mulți.

Și să știi tu, prieten drag
Când pe nori S-o arăta,
El nu vine ca să-ți ceară
Locuința, casa ta...

Ci, El vine ca s-aducă
Răsplătirea Lui de sus
Pentru toți acei și-acelea
Ce-L primesc azi, pe Isus.

Fă din viața ta un templu
Și când bate-n poarta ta,
Spune-I astăzi cu iubire:
- Vino, intră-n casa mea!

Ghită Pop
Zaragoza, 11.12.2015