Împlinirea vremii

Prin istorii zbuciumate, profeții s-au perindat,
Și prin colț de Universuri, îngeri mii au colindat.
S-a scris în sulul Cărții de-un Rege-Prunc ce-avea să vie,
Să scape omenirea din tiranica robie.

Dar, ce-a avut lutul pentru al Său Olar?
Un grajd, o iesle, un Irod și-un Calvar;
Un drum bătătorit, cu sânge înroșit,
Traseul de la Ana la Caiafa, de ostași păzit.

Dormea Betleemul sub ciorchini de mii de astre,
În noapte, doar doi drumeți sperând pe la ferestre,
Că se va găsi vreun colț de han, unde Mesia să se nască;
Dar inimile fortărețe, n-au vrut să-L primească.

Și-așa venit-a-n lume Împăratul de veacuri profețit,
A luat umil, într-un grajd, chip de copilaș smerit.
Lumea n-avea pentru el rubine și palate,
Ci spini și-o cruce-n sprinare prin cetate.

Dar s-au aprins făcliile vieții-n acel ținut,
Căci un înger din cer, la păstori a apărut,
Aducând din înalt cea mai bună veste:
S-a născut Mântuitorul în armonii celeste.

Venit-au păstorii-n pas grăbit la Pruncul născut,
Și-n fiori de rugi la iesle, pe Isus L-au cunoscut,
Pe câmpul din Iudeea, galaxii în imnuri s-au unit,
Iar pe glia păcătoasă, pacea a domnit.

Dar ai lumii tirani, din fașă I-au pregătit pieirea,
S-a tulburat Ierusalimul, nu I-a salutat venirea,
Doar ruga mamei ușor Îl mângâia,
Pe brațe, natura întreagă, Pruncul legăna.

Țara scăldată în negură și scrum,
O mare Lumină-n pe Orizont vede acum.
Se-aud cântări din valea de plângeri,
Umerii obosiți se scutură de înfrângeri.

Și umbrele din Șeol sunt puse acum pe fugă,
Mesia se naște, cerul tresaltă, Viața căștigă;
Orbii văd, surzii aud, șchiopii sar, iar prinșii de război
Părăsind lanțuri, salvarea fredonează vioi.

Căci Odrasla din tulpina lui Isai domni-va etern,
Cu glasul Lui va sfărâma săgeți și arcuri din infern,
Va fi stăpân și Preot, Domn al păcii și Sfetnic
Și-n vuietul vremii, va cârmui cu braț puternic.

Nu plânge, Betleeme Efrata, Domnul nu te-a nesocotit,
În acea noapte, Veșnicia în tine S-a adăpostit.
Planetele în vals, luceferii-n simfonii și Calea lactee,
Slăveau pe Cel din iesle în vers de epopee.

Și-n bezna milenară, Cuvântul chip de om a luat,
Iar lutul n-a mai fost de Olar separat,
Căci drumul de la Betleem pân' la Golgota,
L-a scris cu sânge Mielul pentru vina mea și-a ta.

De n-ar fi fost ieslea cea săracă,
N-am fi știut ce bogății cerul îmbracă,
De n-ar fi fost un grajd și doi drumeți,
N-ar fi scris cu slova harului poeți.

Dar Slavă lui Dumnezeu în locurile Preaînalte,
Omenirea subjugată de bucurie să salte,
Căci S-a născut Împăratul, Mesia prevestit,
S-a rescris istoria la Betleem, vremea s-a împlinit!


Amin!