Imi amintesc...

Imi amintesc…


Purtat de fulgii albi de nea, nostalgic spre acelasi loc mereu,
Imi amintesc, cu bucurie, prima noastra intalnire,
Eu, un pastor la oi, murdar si cu mirosul greu,
Tu, Mantuire, Rege, Fiu de Dumnezeu,
Eu… vise moarte, deznadejde, Tu Speranta si Iubire.

Atunci, s-a intamplat in viata mea Minunea,
Si am ramas o clipa, fara de puteri, inmarmurit,
Ingenunchiat, fara grai, nerostita… mi-am plans, rugaciunea,
Ce bucurii! Ce mare Har! A disparut pe veci genunea!
Zambindu-mi, chiar acolo-n grota rece, m-ai iubit.

Imi amintesc… s-au adunat si altii sa Ti se inchine,
Si aur, smirna, daruri scumpe, Magii Ti-au adus in dar,
Eu, chiar nimic de pret, n-aveam cu mine,
Aveam… pacate, murdarie si… rusine,
Tu m-ai primit si imbracat in Har.

Purtat de fulgii albi de nea, nostalgic spre acelasi loc mereu,
Imi amintesc… si se repeta, an de an Minunea,
Tu esti la fel un Prunc in Iesle, Rege, Vesnic Dumnezeu,
Pastorul cel murdar si mirosind, acum mai alb ca neaua, doar prin Har, sunt eu,
Iar ieslea, crucea si… mormantul gol pastreaza-n inima mea, pentru veci, Iubirea!

Marius Alexandru