HANGIII- Poezie de Craciun

Hangiii

Asinul gemea sub povara Mariei.
Maria gemea de-a naşterii soroc,
De drumul lung,
De nopţile geroase,
Dormite prin păduri, ce nenoroc!
Un înger să vină să-ţi spună
Plecăciune ţie, fecioară, ce har ţi-a făcut Dumnezeu!

Ce har... mi-a făcut Dumnezeu?
Unul care... să-mi aducă ruşine?
Scoasă din răndu lumii, ca o femeie spurcată
Aproape ...ucisă cu pietre de gloată!

Doamne,te rog, nu-mi lua în seamă durerea!
Uite, a Betleemului coline!
Tu eşti lumina mea. Tu eşti cu mine.
Ştiu, ştiu c-o să fie bine!

"Hangiule!
Vino degrabă şi deschide poarta!"....
"La mine? În hanul meu .. să intre oameni întinaţi?
Nu, n-avem loc!...
Poate dincolo, în grajd, încercaţi!"

Bruma... şi stelele mai strălucesc.
Chirciţi în cojoacele lor, ciobanii stau de strajă.
Deodată...văzduhu întreg... e vrajă ...
Norii, nu mai sunt nori.
Sunt ... aripi de îngeri.
Pământul, nu mai e pământ...e cântec, strălucire orbitoare!
Slavă! Slavă! Vuieşte- a cerului urare.
„Astăzi, într-un grajd,
vi s-a născut mântuirea promisă,
Se auzi, prin poarta cerului, deschisă.

De-atunci, de două veacuri
Strigătul e-acelaşi; neschimbat:
"Hangiilor, deschideţi-vă poarta!
Căci Eu, Dumnezeu, încă în straie de cerşetor,
Stau şi bat."