Galileea neamurilor

Galileea neamurilor


"Am chemat pe Fiul Meu din Egipt."
Osea 11/1

Măslini umbroşi, pe malul Nilului senin,
Veghează somnul micuțului Prinț divin,
Zâmbește și floarea, a Nilului lotus,
În Lumina sfântă, din jurul lui Isus.


Viscol roșu între Betleem și mare;
Pruncul doarme în brațele mamei Sale.
Nilul cel bătrân și cu brațul său stufos,
Îl primește o clipă, pe Pruncul Cristos.

Norii de furtună se retrag în zare,
Pe câmpia verde, netedă cărare,
Îngerul din ceruri, cu albă năframă;
"Tatăl ceresc, pe Fiu, din Egipt, Îl cheamă!"


Mă uit spre Nord, mi se arată și glia,
Pe bolta cerească, scrie, , Galileea ",
-Poartă, de la Galileea neamurilor!
Pleacă-ti capul, intră Domnul cerurilor!

Și eu sunt din Galileea neamurilor,
Îl primesc pe Împăratul cerurilor!
Pruncul Isus, născut în călătorie,
Va face minuni pe mare și pe glie.


Floarea cea Albă revine pe câmpie,
Pentru tine, Galileea, bucurie!
Este întuneric, ai și tu o vină;
Dar Pruncul va zice "Să fie Lumină!"


Galileea, hotar cu flori colorate,
Din Răsărit și din Apus adunate,
Isus va alege douăsprezece flori,
Să împartă lumină și să strângă oi!


Inimă, tu, Galileea neamurilor,
Sădește Floarea Albă a cerurilor!
Dacă -i întuneric, este a ta vină;
Dar Pruncul va zice "Să fie Lumină!"