era ultimul craciun de pe tera ingropata in scrum

Era seara eram impresurati de fulgi de zapada.
craciun era si geamurile erau pictate cu flori de gheata
si inconjurate cu luminite colorate.
erau copii ce asteptau cu nerabdare sa inceapa colindul in acea sarbatoare.
era ultimul craciun fericit ce l-am petrecut pe vechiul pamant
era minunatie si de atunci incepea si mai mult sentimentul de bucurie
colindul incepu sa sune ca o zarva minunata era un fragment de rai
era ce era, cum ne minunam
fericirea in toti era
chiar daca in restul zilelor mai era durere
uitasem totul de dragul sarbatorilor ce ne-au m-ai ramas
care m-ai aveau puterea sa ne umple de zambete si sperante inspre-ce nu se stie

dar totusi parca un gol era
Domnul nu m-ai prea incapea in zadarnica nebunie numita sarbatoare
caci oricum datorita Lui se concepuse aceste sarbatori fastuoase
si cei considerati mai fanatici religiosi strigau la colturi de strada
'ca lumea piere, deja e igropata in durere , pregetitiva de sfarsit
caci Isus cel nascut azi e uitat
si voi de ziua Lui sarbatoriti copaci si stele
va inchinati la durere'
si bieti ei cum preziceau cu pasiune daruire
si fulgi cu ii acopereau de tot
ca si ignorantele celor ocupati cu pregatirea cinei fastuosului craciun
caci harul putin m-ai e, putin si acum parca isi si lua zborul,
nimeni nu m-ai simtea nimic pt acel Isus nascut?

ma plimbam prin rai in compania unui inger
si lui ii povesteam de ultimul craciun de ultimele clipe petrecute
pe glia ramasa in nestire in fum si tragedie, flacarile o topi pana la nimicire

cum ziceam era ultimul craciun pe tera ingropata in fum
si apoi in zarva si durere, apocalipsa a fost ultima strigare
sfarsitul l-am simtit ,cu mine sa implinit,
am gustat tot ce era de implinit
dar slava lui Isus cel nascut acolo
Cel ce a murit acolo jos in abis
sa inaltat in paradis si azi stau aici in sfantai prezenta
te intrebi de ce?

in ultimele clipe de fericire din acel ultim craciun
am realizat cum viata piere si se ingroapa in nestire
si-n umbra rece promovata de durere
am constiantizat cum natura sufera
cum fulgi vin, caldura ii chinuie si se topesc
frigul ii surprinde apoi devin gheata
si iara sufera dezghetare un amarnic proces pana la evaporare
cum primavara vine si vara cum trece
cum toamna prezice muribunda precadere in durere
progresata de iarna ce din nou se aseaza
din cata iubire e compusa natura noastra inexplicabila,
cum sufera pt noi ca sa fie echilibru,
cata iubire, ca iubirea lui Isus
ce suferea pt noi aducand iubirea ce aduce in splendoare vesnicia

si am realizat intr-un final rolul colindului
a craciunului a dureri Lui Isus
a nasteri Lui a suferintelor suferite
a morti si invieri in mine.
si iatama acum inger dintre stele
povestinduti de marimea dragostei divine
cum ma salvase de craciun isus cum se nascuse in mine
cum nascuse dragoste speranta fericire dor de cer
si iubire multa daruire

cum iti povestesc eu tie
de ai fi gustat si tu acele sentimente de fericire si iubire,
acele schimbari ce m-au surprins pe mine
acele lacrimi acele plansete de fericire
ca isus sa nascut pt mine.
dar de ai fi fost si tu cel putin o zi om
sau de ti se va da sa fi nu uita sa aderi in iubirea lui isus
acelui nascut pe tera ingropata in scrum
e cel mai sublim moment sa sarbatoresti in tine un craciun
in inima ta
si moartea si invierea,
merita sa fi om doar daca traiesti pt a iubi pe chistos

dar totusi inger asculta putin.
acum ma gandesc iar la pamant
daca era ultimul craciun si sfarsitul era aproape
si el venea oricum
si ignoram orice vis orice gand ce imi amintea de Isus
ce era oare acum?
eram scrum si povesteam unui diavol ce dor imi era de craciun,
si regretam oare langa el, Doamne ce durere ar fi fost
o inger ii multumesc nespus Lui Isus ca ma iubit si ma gasit in acel ultim craciun
daca ignoram pe Isus atunci
nu stiu daca as mai fi prins alt craciun
nu sti daca tu mai prinzi inco zi si azi e craciun
si isus asteapta sal primesti in inima din tine
ca sa nasca sublima iubire divina.