E iar Crăciun

E iar Crăciun... şi-atâta lume care
serbează moşi bătrâni cu perii moi
fără să ştie că-i o sărbătoare
a naşterii lui Dumnezeu la noi.

Nu un moşneag a coborât în iesle
şi nici-un împărat sau om ales
ci Creatorul ce-n palmele Sale
menţine existenţa şi-al ei mers.

El S-a smerit ca nimenea vreodată
născându-Se în adăpost umil
în trup firav, cu inimă curată
şi chip gingaş şi zâmbet de copil.

Căci a venit să ducă la-mplinire
supremul plan al Tatălui ceresc
şi S-a dat lumii pentru mântuire
în modul cel mai nobil, nefiresc...

Şi noi acum, la-acest Crăciun, aievea,
vedem iar ieslea de la Betleem
şi recunoaştem că Dumnezeirea
S-a coborât în chip de om şi vrem

să Îi deschidem inimile noastre
ca să Se nască Domnul ca şi-atunci
când a venit din zările albastre
si cor de îngeri I-a cântat în lunci:

„Slavă lui Dumnezeu în veşnicie
şi pace între oameni pe pământ!
Veniţi de vă-nchinaţi cu bucurie
că s-a-mplinit al Domnului Cuvânt!”

Galaţi, 18 Decembrie 2012,
Cristina Magdalena Frâncu