După palide perdele

Ziua a trecut. E seară. Cad fulgi mari din înălțime;
Prin oraș se-aud colinde în acorduri dulci, sublime.
Rând pe rând, pe la ferestre luminițe se aprind
Pe brăduții cu ghirlande iar apoi mese se-ntind!
Vor veni oaspeți de seamă, bucuroși, pe înnoptate
Ca să bea și ca să laude delicioasele bucate!
Și pe strada cea mai largă și frumoasă din oraș
Cântă-n cor colindătorii despre micul copilaș;
Se apropie de mine și atât de clar aud
Strofe bune din colindă: "El în staul s-a născut!
Nu a fost primit în case, nici în han n-a fost primit,
Ci doar într-un grajd, în paie, pentru El loc s-a găsit!
Dacă Domnul, azi, s-ar naște pe pământ, tu L-ai primi?
Sau ca alții, în vechime, tot așa L-ai izgoni?
O, El astăzi e la Tatăl, sus, în slăvile cerești,
Însă, totuși, se mai poate, să-i deschizi și să-L primești!
Dacă astăzi faci un bine celui părăsit, lipsit,
Tu să știi că prin aceasta chiar pe Domnul L-ai primit!"
Mă-nfior. . orfelinatul este chiar în fața mea...
O clădire cenușie cu sărmani copii în ea...
După palide perdele deslușesc micuțe fețe
Ce privesc prin geamul șubred, către stradă, cu tristețe...
Trec așa multe familii, iar copiii au părinți,
Ei însă nu au pe nimeni, ei au doar lacrimi fierbinți...
Mă încearcă și pe mine, mi se umezesc obrajii. .
Și mă-ntreb: în astă seară ce simt oare copilașii? ...
Căci la ei nu vine nimeni ca să îi îmbrățișeze,
Nici cadouri să le-aducă, nici bucate pe alese...
Nici colindele frumoase ce răsună-n lung și-n lat
Nu vor fi deloc cântate sub geamuri de-orfelinat... .
Căci așa este în lume: cine vrea prieteni săraci? . .
Nimenea, căci toată lumea vrea numai prieteni bogați!
Mă întreb: unde-s creștinii, ei, urmașii lui Hristos,
Al Celui respins de lume, primit doar în iesle, jos? ...
Nu cumva uitând de-azile, de spitalul înțesat,
Ei Îl uită iar, la mese și sub inutilul brad?
Mă-nfior din nou. . căci singur rămân sub orfelinat
Și pe-obrajii mei simt lacrimi care se preling și cad;
Și în timp ce văd copiii mici, triști și abandonați,
Tot mai stins se-aud colinde ce-s cântate de-ai noști frați:
"Dacă astăzi faci un bine celui părăsit, lipsit,
Tu să știi că prin aceasta chiar pe Domnul L-ai primit!"...