Dor de colind

Mai scutură Doamne din alb peste noi,
Sclipiri din Lumina divină,
Zăpada-i căzută, copacii sunt goi,
Îi văd zgribuliți în grădină.

Îşi tremură ramul și suliți de-argint,
Străpung parcă zarea albastră,
Ironic, de strajă, un vechi terebint,
Lovește ritmat în fereastră.

Cristale de nea! Un decor marmoreu
Îmbracă materia lemnoasă,
"Eu Sunt Cel ce sunt! " spune blând Dumnezeu,
Colinde răsună din casă.

Și-n susurul blând ce plutește-n eter,
Descopăr esența Iubirii,
Adevăr încărcat de atâta mister,
Topește tendințele firii.

Un Copil S-a născut, un Fiu ni s-a dat,
În slavă toți îngerii cântă,
A venit pe pământ ca Domn și-mpărat,
Cântați-I cu toți, o colindă!

Și ninge cu alb și ninge frumos,
În case colinde răsună,
Tu, Prunc, ai venit din înalt, aici jos,
S-aduci lumii Vestea cea bună.

An de an Te-așteptăm ca să treci pe aici,
Deși n-ai plecat niciodată,
Pentru cei care-s jos, Te rugăm să-I ridici,
Fă iesle din inimi de piatră!

Şi naște-Te iarăși în sufletul lor,
Ca-n zilele-astea să-Ți cânte,
Osana, mărire, Isus, Sfânt Odor!
Se-aud de prin case, colinde!

24/12/17, Barcelona-Lucica Boltasu