Doar Pruncul este viu

E seara sfântă de Crăciun,
Dar moșul n-o sfințește.
Prin vers ales cei mulți mai spun
Că moșul îi iubește...

Îl poartă-n gând, îl trec prin horn,
Sfințesc a sale fapte.
Pahar de slăvi anual îi torn`
Legendei neuitate.

Iar Pruncul sfânt, uitat, e jos
În grajduri vechi din suflet.
Uitat în iesle e Hristos,
Pierdut demult din cuget!

Îl cântă îngeri și acum
În cor ceresc din slavă,
Însă păstorii sunt pe drum
Cu o credință slabă.

Sunt robi în mreaja de argint,
În suflet strâng aramă.
Un drum cu nuanțe mult lărgit
La pași corupți îndeamnă.

Nu vin nici magi din răsărit
Noi daruri spre-ai aduce:
În timp credința le-a slăbit...
Azi moșul îi conduce

Pe căi de lut spre nicăieri,
Cu gânduri fără fapte,
Intenții bune și păreri
Ce nu îi duc departe!

Căci nu Crăciunul i-a salvat
Din moartea de păcate,
Pe cruce stând îndurerat,
Ci Pruncul, sfântul Frate!

Copilul sfânt născut în grajd
E astăzi scos afară.
Nici ieslea nu-I mai ține cald
Ca ieslea de-odinioară.

Nici grajdul nu mai are loc.
Coliba nu-L mai ține.
Căci așteptat e, lângă foc,
Un moș care nu vine!

Ca idoli muți și surzi și orbi,
Cinstiții din vechime
Ce pe salvați îi luau de robi,
Supuși, să li se-nchine!

Un idol azi, cu chip de sfânt,
Un moș cu bune fapte
Ia slava toată pe Pământ,
Iar Pruncul plânge-n noapte.

Ascultă dar, fiu rătăcit:
Nu moș Crăciun se naște,
Ci Domnul, Fiul preaiubit!
El oile Își paște!

Nu moș Crăciun te-a scos din iad
Purtându-te-n desagă!
Hristos îi ia pe toți când cad
Și-i face iar să meargă!

Tu, om condus de non-valori:
Cât timp mai strângi doar paie?
Cât timp te-nchini la morți, la nori,
La lungi, sfințite straie?

Cât timp Îl lași pe Pruncul sfânt
În ieslea de afară?
Isus S-a dat prin Legământ,
În locul tău, să moară!

Te-nchini la oameni, la părinți,
La sfinți de odinioară,
La idoli morți și fără minți,
La nori, la tot ce zboară...

Încalci Cuvântul Lui Hristos,
Porunca dată pe Pământ,
Că închinarea ia de jos
Doar Tatăl, Fiu și Duhul sfânt!

Se naște Prunc în Betleem,
Iar slăvile răsună!
În viața noastră azi Îl vrem!
Oh, Prunc, la Tini` ne-adună!

Căci mult, prea mult, am alergat
Și-am căutat de toate!
Dar fericire n-am aflat,
Doar căi mai încurcate...

Atât am alergat în munți
Și la izvoare fine
Ce atrăgeau atât de mulți,
Dar goale fără Tine.

La ieslea Ta venim, Isus,
Ca să uităm de toate.
Căci Tu Ești Steaua ce-a adus
Iertarea de păcate!

Venim la ieslea Ta ca dar
Cu inima deschisă!
O umple, Doamne, Tu, de har.
Să o păstrezi aprinsă.

Să nu uităm că Te-ai născut,
Iar azi trăiești în toate.
Nu doar o zi pe an trecut
Să-ți punem deoparte!

Căci orice zi e dar divin
Și trece iar o noapte,
Iar robii Tăi, orfani, în chin,
Să nu-i lăsăm departe!

E seara sfântă de Crăciun:
Isus Hristos se naște!
Vom ține minte de acum:
Nu moșul ne cunoaște!

Doar cerul sfânt ce ne-a sădit
Ne-aduce daruri multe!
Să nu uităm de cel lipsit!
Hristos să ne ajute!