Din Țara Luminii

Acela pentru care, și prin care, sunt toate,
S-a dezbrăcat de slavă-mbrăcând un trup de moarte.
Din Țara Luminii EL coborat-a în noapte
La cei ce zăceau morți, în lumea de păcate.

Și i-a luminat cu lumina Sa cerească
Dar cei din vremea Lui n-au vrut să-L recunoască.
Irod trimis-a armate încercând să-L oprească,
Aflând că-n Betleem, avea EL să Șe nască.

În cer, mulțimi de îngeri cântat-au osanale
Când ai luat chip de Om în a Plângerii Vale,
În scutece-nfășat și așezat pe paie...
Dar pe pământ, venirea-Ți, adus-a tulburare...

Ți-au adus închinare și magii, și păstorii,
Și cei cu multe avuții dar și sărmanii
Văzut-au împlinindu-se ce-au spus profeții
Și cărturarii învățați, dar și păstorii simpli.

EL S-a născut să moară în Valea Umbrei Morții
Spre-a lua asupra Lui păcatele-omenirii.
Mânuțele de copilaș pe care le priveau păstorii,
Urmau să le străpungă cu piroane, romanii...

Pentru mine, pentru tine El S-a întrupat
Și din dragoste, gloria cerului a lăsat.
Pentru-a ne da acel Nume scump și minunat
De copil al Lui, pe veci răscumpărat.

Slavă lui Dumnezeu în locuri preaînalte
Și pace între cei mântuiți de păcate,
Căci suntem azi primiți prin a Sa bunătate
În Paradisul Său, pentru eternitate.