Crăciunul la Betleem

Crăciun la Betleem

Din depărtare se zăresc lumini,
În bradul de curând împodobit,
Şi vin în cete mii de peregrini,a
La Betleem oraşul liniştit.
E sărbătoare iarăş pe pământ,
Creştinii azi din nou şi-au amintit,
Că-n vremuri ca acestea Pruncul sfânt,
Veni la noi sărac şi umilit.
Nu este-n lume parcă nicăieri,
Un loc mai minunat şi mai frumos,
Decât acel sălaş unde oieri,
Venit-au să se-nchine lui Hristos.
Dra trist şi-acum acelasi vechi popor,
De veacuri plin de ură, nesupus,
Nu pot găsi nici azi în casa lor,
Un loc de găzduit pentru Isus.
El a rămas de două mii de ani,
În ,,Ieslea umilinţei” condamnat,
Şi-ar vrea să-l ţină-acolo pentru bani,
Acei ce nu-l cunosc cu-adevărat.
De nu ai bani destui în buzunar,
Să mergi la Betleemul cel frumos,
Dorinţa ta să ştii nu-i în zadar!
De vrei să-l simţi aproape pe Hristos,
În ruga ta ce-o nalţi smerit în zori,
Să spui crezând: Isuse eu te chem!
Să vii şi-n casa mea de sărbători,
Şi steaua sfântă de la Betleem,
În dreptul tău din mers se va opri,
Şi raza-i te va face fericit,
De sărbători în suflet vei simţii,
Ce niciodată-n viaţă n-ai simţit.
Isus, Mesia, marele-mpărat,
Va fii cu tine ca un prieten bun,
Şi vei avea cu El de neuitat,
Cel mai frumos şi fericit crăciun.

Amin Ilie Belciu noiembrie 2010