Craciunul

Craciunul


Azi, e o zi a îndurării,
Zi de har, de bucurii.
Azi e ziua ce vesteşte,
Pe Cel ce ne mântuieşte.
Cerul cerne fulgi de nea
Şi steluţe de mărgea.
În văi, pieţe se aprind
Beculeţe mii sclipind,
Curcubeul despletind.

Mii de glasuri de copii,
Se-nalţă în cer zglobii.
Vibrează al lor colind,
În gingăşia lor vestind,
Naşterea unui Sfânt,
Într-o iesle pe pământ.
Plutesc steluţele de nea,
Sub viscolul ce le cernea
Îngreunându-le umblarea.

Noianul de zăpadă,
Se adună mai grămadă,
Peste casele împodobite,
Cu beteală-nvăluite,
În lumini de curcubeu
Tot aşa, de ani, mereu.
Şi aici şi peste hotare,
Sunt toţi în sărbătoare.
Ce bucurie mare!

Peste pământ vestea zboară,
De-o naştere dintr-o fecioară
A unui Sfânt, ce va murii
Pentru om și va pătimii
Suferinți din a morții gheară.
Omul în păcat să nu piară,
Își dă viață jertfă din iubire,
Plătind tribut pentru mântuire,
Să dea omului izbăvire.

E sărbătoare de Crăciun,
Aprinse-s beculeţe pe drum.
Totu-i alb şi e lumină,
Dar nu lumină ce lumină.
E o lumină artificială,
Sclipind în noapte cu sfială.
Omul în Mesia găseşte,
Mântuirea ce-L izbăveşte
De păcatul care-l robeşte.

Să vibreze inimile la aşa o veste,
Căci nu e o poveste,
Dumnezeirea s-a întrupat
Să salveze omul de El creat.
Ce din neascultarea a căzut,
Şi era pe vecie pierdut.
Dar iubirea Dumnezeiască,
Deschise o Cale să-l mântuiască,
O jerfă prin care să-l izbăvească.

Amin