Chenoză

Te-ai coborât în ieslea umilinței,
copil nevinovat de Dumnezeu –
Și-ai devenit răbdând în locul meu,
om al durerii și al suferinței.
Din veșnicii pământul, ca pe-un ghem,
Tu l-ai privit cu drag și l-ai iubit,
De cerul glorios Te-ai despărțit
și Te-ai născut, sărac la Betleem.

Te-ai dezbrăcat de slăvi și bogăție
și pe pământ ai fost un om ca noi,
Te-ai coborât în lumea de noroi,
ca să ne duci cu Tine-n veșnicie.
Cum vom putea pricepe aici în lume,
iubirea Ta ce-n are stăvilar,
Durerea ce-ai simțit-o pe Calvar
– există om ce ar putea-o spune?

Prunc prea iubit, Părinte-al veșniciei,
Prinț sfânt al Păcii, Sfetic, Minunat,
Poporul Tău ce L-ai răscumpărat,
Ți-aduce azi prinosul bucuriei.
Din Cartea Sfântă, care ne-ai lăsat-o,
noi știm cu toți, că iarăși vei veni...
Dar nu pentru-a te naște și-a muri –
Ci ca să judeci lumea ce-ai creat-o.

Noi așteptăm Isuse, revederea,
și-am vrea să vină ziua mai curând,
Când îngerii, din trâmbițe sunând,
vor anunța în lume învierea.
Atunci, Îți vom cânta de bucurie –
Că pe pământ ai fost un om ca noi,
Te-ai coborât în lumea de noroi
ca să ne duci cu Tine-n veșnicie...