Chemarea Tatălui ceresc

Chemarea Tatălui ceresc

Scoală-te, luminează-te! Căci lumina ta vine,
şi slava Domnului răsare peste tine.
Isaia 60/1

Se lasă noaptea peste dune aurii,
Nu se văd stele, doar norii cei alburii.
Aud o voce dintr-un nor misterios:
-Voi ridica perdeaua să-L vezi pe Cristos!

În Răsărit, te plimbi prin dune aurii,
Privești spre stele, asculți harfele lor vii,
Iubești cerul, a lui tainică cântare:
"Eu sunt cu tine, Eu nu-s în depărtare!"

Slava Domnului peste tine răsare,
Stea se naște, e vremea de îndurare,
Scoală-te și luminează-te, Balthazar,
Căci și tu capeți de la cer astăzi un dar!

Mă uit spre cer să văd cine îmi vorbește,
Vălul de nori grei încet se risipește.
O Lumină Albă coboară din zare,
Slava Domnului peste mine răsare.

O Stea nouă, ca un Crin Alb, a răsărit,
Stelele, deodată, toate au amuțit.
E Stea cu semn divin, ce tocmai vorbește:
"-Tatăl ceresc și pe tine te iubește!"

Stelele încep să cânte toate în cor:
-Îl slăvim, noi Îl slăvim pe Mântuitor!
S-a născut un Rege cu numele Isus,
Vino să te închini, te strigă Cel de Sus!

Va rupe lanțul robiei de păcate,
El va învia ramurile uscate,
Vino Balthazar, truda ta nu-i în zadar,
Aleargă pe dune, îți dau aripi de har!

-Slăvită fie Steaua ce strălucește,
Și frumosul Crin Alb ce tot înflorește!
Mi-a trimis un semn al meu Domn și Dumnezeu,
Înaintea lui Isus, mă închin și eu!

Dacă acest Rege este un dar de Sus,
Îngenunchez și eu în fața lui Isus!
Am băut nectar de har, pasul e voios,
Cerul îmi vorbește, eu alerg spre Cristos!

Ascultând a cerului dulce chemare,
Vin către Domnul, eu, cel din depărtare,
Am băut strop de pace, cântul e voios:
Tatăl îmi vorbește, eu alerg spre Cristos!