Cel ce ne era Lumină

În iesle, Cel ce ne era Lumină,
Cristosul-Dumnezeu preexistent
A luat ființă ca să ne devină
Însoțitor divin și permanent.

Nu-i doar un basm ce-l spui la gura sobei
Când ninge sau când timpu-i mohorât,
Ci este cea mai prețioasă veste,
Că-n lume Dumnezeu a coborât.

Profeții-au anunțat cu mult'nainte
Că Dumnezeu, din limpezimi cerești,
Se va-ntrupa s-aducă mântuire,
Iertarea seminției omenești!

Astfel, la iesle se-ntrupase Harul
În chip uman, de îngeri mai prejos,
Născut să fie jertfă pe altarul
Iubirii și-ndurării, El, Cristos!

Azi colindăm să ducem vestea bună,
Ca niște simpli mesageri umani
Și cânt de mulțumire-n cer răsună;
Suntem cu Dumnezeu contemporani!

Căci S-a născut Isus să-Și împlinească
Destinul hărăzit ca pământean,
Să ducem vestea bună a iertării
Cu bucurie-n fiecare an!