Ce sărbătorim?

Trece ca-n zbor timpul grăbit iar la sfârșit de an
Lumini și globuri în culori se-arată pe la geam;
Iar flori de gheață prevestesc un brad împodobit
Ce va atrage-un Moș Crăciun ce vine nelipsit.


Nu e greșit să fim voioși dar ce sărbătorim?
Friptura-n tavă la cuptor, pocalul cel cu vin?
Pe Moș Crăciun ce zboară tras de sania cu reni?
Tradițiile din moși-strămoși, luate de la ei? . .


Nu, dragii mei, nu îl slăvim pe Moșul cu comori
Chiar dacă azi e pentru mulți motiv de sărbători! . .
Nici bradul mare, încărcat, triumfător în geam,
Nici mesele de îmbuibări, pân' la sfârșit de an.

Ci noi slăvim un Nume scump din lumea făr--apus,
Mesia cel mult așteptat, Domnul iubit, Isus!
Vestim cu drag și ne-amintim că-n lume a venit
Ca să împace-omul căzut cu Tatăl proslăvit!


Da, negreșit, Isus Hristos e cel mai mare dar
Pentru noi toți, singur s-a dat ca jertfă pe alta;
El e motivul laudelor în inimi de creștini
Și cea mai sfântă Stea de sus, din cerul cu lumini!

Este Mesia și al tău motiv de bucurii
Sau ești purtat doar de-acest basm de seci închipuiri?
Deschide-ți ochii, dragul meu, gândul și inima,
Primește-L azi să-ți fie EL doar, sărbătoarea ta!