Ce-nseamnă un Crăciun cu adevărat

1. Afară fulgi de nea cădeau,
Şi-un strat gros de zăpadă formau,
Era Ajunul Crăciunului,
Această minunată parte a anului.

2. Un tănăr stătea şi privea liniştit,
Afară cum vântul s-a domolit,
Se simţea bucuros şi liniştit,
Căci în sfărşit, Crăciunul a venit.

3. El credea căci de Crăciun,
Trebuie să-mparţi cadouri, să fii mai bun,
Dar nu ştia despre Isus,
Cel minunat, venit de Sus.

4. Însă chiar în acea noapte,
Tânărul avea să afle,
Despre adevărul din Scriptură,
Pe care-l respingea cu multă ură.

5. A mers să-l caute pe al său bunic,
Pe care l-a găsit în cameră prăbuşit,
Rugăciuni-nălţa spre Dumnezeu,
Ştia că izbăvirea vine doar de la El.

6. Tânărul văzându-l cum se ruga,
S-a gândit mult la viaţa sa,
Şi-apoi în sine s-a întrebat,
Ce-nseamnă un Crăcuin cu adevărat.

7. Bunicul de el s-a apropiat,
Şi cu dragoste l-a îmbrăţişat,
Iar tânărul nedumerit l-a-ntrebat,
"Bunicule, ce-nseamnă un Crăciun cu adevărat?"

8. O lacrimă pe fața bunicului a apărut,
Şi apoi multe altele au apărut,
Iar cu faţa senină a-nceput să-i vorbească
Tânărului, despre Evanghelia cerească.

9. În urmă cu 2000 de ani,
O familie cu fără prea mulţi bani,
Iosif şi Maria cea însărcinată,
De Cel de Sus mult binecuvântată

10. S-au orpit într-o iesle în Betleem,
O mică aşezare din Israel,
Era vremea ca Maria să nască,
Iar pe Mesia lumea să-L cunoască.

11. A născut un Prunc minunat,
De evrei mult aşteptat,
Mesia, Hristos Cel Viu şi Adevărat,
Dar care mai apoi mulţi L-au negat.

12. El, Prunc sfânt venit de Sus,
Ce multă dragoste ne-a adus,
Cel ce cu Tatăl din ceruri ne-a-mpăcat,
Şi de patimi, păcat, ne-a eliberat.

13. Tânărul cu mare bucurie asculta,
Ceea ce bunicul lui îi spunea,
Dumnezeu i-a deschis inima,
Şi cuvântul Lui în ascuns îl primea.

14. Dar povestea nu se termină aşa,
Adăuga bunicul, pe care tânărul-l privea,
Isus Hristos apoi a crescut,
Iar Tatăl din ceruri I-a fost un scut.

15. Pe unde mergea, oameni a vindecat,
Chiar şi de demoni a eliberat,
A fost blând, milos şi duios,
Era Marele Mesia, Isus Hristos.

16. Dar El şi crucea a suferit,
Ca omul să fie mântuit,
Prin harul Său cel minunat,
Şi prin sângele Lui nevinovat.

17. În iesle, Isus S-a născut,
Ca mai apoi, sus pe cruce a stătut,
A răbdat şi mult a suferit,
Până la capăt Isus ne-a iubit.

18. Mai apoi, amândoi s-au rugat,
Lui Isus Hristos Cel binecuvântat,
Căci în El avem toată speranţa,
Bucuria, pacea şi dragostea.

19. Tânărul acum lacrimi în ochi avea,
Dumnezeu a lăsat din lumina Sa,
Ca să-nţeleagă ceea ce pe bunic l-a-ntrebat,
Ce-nseamnă un Crăciun cu adevărat.

Amin.