Cadourile netrimise

Ai fost chemat să fi lumină,
Să fi o binecuvântare;
Viața ta este senină
Și mult belșug ai în hambare!

Cu cerul tu ai legătură,
Ești foarte binecuvântat;
Ai zice că peste măsură,
Domnul, din cer, bunuri ți-a dat!

Acum e timp de sărbătoare:
În casă ești cu toți cei dragi;
Însă se pune-o întrebare:
Dar pentru cei lipsiți ce faci? . .

Ai pregătit cu mână largă
Cadouri pentru cei sărmani?
Căci nimenea n-ar vrea să meargă
Pe la bolnavi, pe la orfani...

Dacă Hristos ți-a dat de toate
Și în belșug trăiești mereu,
Nu îți închide mâna, frate,
Pentru cei care trec prin greu! ...

Cadourile netrimise
Înseamnă lacrimi pe obraz,
Înseamnă și speranțe stinse,
Că Îl respingi pe Domnul azi!

Poți tu uita c-ai fost odată,
Sărman, sărac, în groapă, jos?
Totuși, din ceruri, sfântul Tată,
Precum pe Iosif El te-a scos!

Și te-a umplut de bogăție,
Ca pe un tron te-a ridicat;
Ți-a dat cerească bucurie
Și loc în veșnicul palat!

Deschide-ți dar, cu drag hambarul
Și parte fă celui lipsit;
Căci Dumnezeu are cântarul
Și-ți răsplătește înmiit!

Azi, înțelege, dragă frate,
Că tot ce ai este al Lui!
Fii bun și credincios în toate
După Cuvântul Domnului!

Ca în măreața dimineață
Să fi în cer încununat
De Cel de care în viață,
Jos, pe pământ, ai ascultat!