Cadoul de Crăciun

E ceas târziu de noaptea, și îngeri cântă-n cor,
Iar întunericul de-afară devine mai strălucitor,
Lumina se zărește, deși e miez de noapte,
Se înspăimântă omenirea, și miile de gloate.

Ce oare se întâmplă? Ce oare să însemne,
Acestă steauă mare și cântece solemne?
E azi vreo sărbătoare, vestită de proroci?
De ce se aud imnuri, și-a îngerilor voci?

O, azi e mare sărbătoare și multă bucurie,
Căci a venit un înger - din ceruri o solie,
S-aducă vestea bună și îmbucurătoare-
S-a pogorât iubirea și șansa de salvare.

Cei ce zăceau în beznă, în patimi și pacat,
Primesc acum iertare, prin pruncul întrupat,
Mesia nu e-n ieslea în care-a coborât,
El astăzi e în ceruri, caci lumea-a biruit.

Ce oare să însemne și ieslea și calvarul?
Înseamnă umilința ce ne aduce harul,
E pruncul biruinței și Miel fără pacat,
El s-a născut în lume să fii eliberat.

De-ar fi știut Irod ce taină se ascunde,
Ce har măreț pe-a cerurilor unde,
N-ar fi căutat în noapte toții pruncii să-i omoare,
Ci cercetat de Duhul ar fi căutat iertare.

Și mulți ar fi venit atuncea la Isus,
Și azi s-ar fi simțit esența cea de sus,
N-ar fi fost astăzi Crăciunul doar brad și luminițe,
Ci o serbare sfântă cu lacrimi și dorințe.

Ce oare mai înseamnă și daruri de Crăciun?
De ce nu se mai prețuiește darul cel mai bun? -
Este chiar el Mesia copilul fără pată,
Ce a venit să moară în lumea vinovată.

Cu lacrimi te căiește de nu l-ai prețuit,
Dacă doar ca o icoană ți L-ai închipuit,
Încearcă de acuma ca dar să Il primești,
Și ca cadou de sărbătoare altor Să-l dăruiești.