Bunul Împărat

Bunul Împărat

Venit‑a bunul Împărat
La noi, din Slăvile divine,
N‑avea cununi de regi pe cap
Și n‑avea în lume strălucire...

Nici pietre scumpe, nici toiag
De aur pentru cârmuire…
Dar cu Adevăru era îmbrăcat
Și împodobit era în neprihănire,

Cu înțelepciunea era încununat,
Toiag și sabie avea în vorbire
Și pe potrivnici I‑a înfruntat
Cu milă sfântă și iubire!

N‑avea ca regii vreun palat
Nici slugi și robi să I se închine
Și când mulțimi s‑au adunat,
Slujea la toți cu bucurie.

A Mântuirii cale ne‑a învățat,
Ne‑a arătat slăvita Sa Împărăție...
Și rănile la toți ne‑a curățat,
Spălându‑ne orice necurăție.

N‑avea nimic care să‑atragă
Plăcerea sau privirile cuiva,
N‑avea nimic care să placă,
Să poată amăgi pe cineva…

Avea doar milă și îndurare
Și‑o dragoste nemărginită,
Ce conducea la împăcare
Cu Cel Preasfânt, o lume răzvrătită.

Dar prea puțini au înțeles
Atunci, Minunea izbăvirii
Și mulți au fost cei ce‑au ales
Ca și acum, calea pierzării!

Dar El a suferit ocara
Și chinul în locul tuturor…
S‑a aplecat și‑a luat povara
Din cârca oricărui muritor…

Le‑a pus pe toate‑n contul Lui
Și‑a mers la cruce să plătească...
Cerința Sfântă a Tatălui
În locul nostru s‑o împlinească!

Și‑acum, în prag de sărbătoare
Privind la întruparea Lui
Cu‑o bucurie arzătoare
Cânta‑vom “glorie Domnului!”

Cu inimi recunoscătoare
Și plini de toată mulțumirea,
Ne adunăm la Sărbătoare
Să‑I dovedim concret iubirea

Căci nici un domn ca Domnul nu‑i,
Nu‑i nici vreo slavă așa măreață
Și‑n veci de veci Domnia Lui
Se întărește și se înalță...

De rodul muncii sufletului Lui
Azi ceru întreg Se desfătează.
Și iubiții aleși ai Domnului
De gloria Lui se înviorează…

Căci El e Veșnicu‑Împărat,
El e Păstorul tuturor,
În sângele‑I scump ne‑a spălat
Să fim slăvitul Lui popor!