Bine-ai venit Isuse!

Bine-ai venit Isuse!

În inima mea crește bucuria declanșată de un gând,
Ce îmi colindă sufletu-apăsat de obișnuitul ritm al vieții.
Se simte aerul de sărbătoare ce se instalează peste tot,
Ce-acaparează întunericul, prin luminițe vii, intense.

Încet, dar sigur, atmosfera se destinde pretutindeni,
Până și-n viața celui mai năpăstuit locuitor,
În frigul iernii gândul care încălzește omenirea,
E-aducerea aminte, că s-a născut un Salvator.

Finele anului... aduce-ades ceva aparte pentru oameni,
Pe lângă frig, nămeți și-efortul sărbătorilor cu zor,
Este-un mister învăluit în armonie și speranță,
Care plutește lin, transpus pe-acorduri de colind.

E Vocea ce-a străpuns obișnuitul nostru zilnic,
Este proiecția Cerului împodobit de îngeri mii,
E Vestea ce-a săpat adânc în bezna nopții,
Înlocuind umbrele negre cu lumini.

De-odat' în sufletu-mi înstrăinat e clar de lună,
Acum pricep și descifrez ca niciodată ce-i cu min',
Am fost pierdut, îns-am zărit pe cerul vieții mele,
O stea, ce drumul vieții mi-a călăuzit.

Ființa-mi toată s-a umplut de bucurie sfântă,
Ochii mei văd ce pân-acum era ascuns de ei,
Îl pot zări născându-se și-n al meu suflet,
Pe pruncul sfânt din iesle, pe Hristos.

Totu-i schimbat de-aici nainte pentru mine,
Nu-i doar Craciun, e mult mai mult de-atât și-s fericit,
E-o zi de-aducere aminte că în lume,
Din Cer ne-a fost trimis Isus cel profețit.

Îți mulțumesc, Stăpâne bun și veșnic,
De ziua aceasta parcă ruptă dintr-un vis frumos,
Primește-al meu colind ca mărturie,
Că-s un om nou, și-s dăruit pe veci doar lui Hristos.

Nu sunt bogat ca magii, nu am multe daruri,
Însă ce am iți dau de tot, fără regret,
Mă-nchin pân’ la pământ rege promis de veacuri,
Cu-entuziasm îți spun, strigând: „-Bine-ai venit!”

Amin!