Baci la oi !

Baci la oi!

Baci la stână sunt din tată in fiu…
Încălzit la foc din gâtlejele uscate
Sunt așa, de când pe lume mă știu. .
Îngrijitor de turme prin cătune și prin sate

Cojoacele mi-au fost patul de-o viață. .
Sub cer, acoperiș de lumină și picuri de stele. .
Și roua, lighean sa îmi spăl ochii in dimineață. .
Și miei jucăuși, au fost mângâierile mele. .

Mi-am târâit picioarele pe imaș si pe coastă…
In soare, in ploaie in vânt de furtună…
Fie ca mi-a fost ziua reușită sau uneori proastă. .
Sănătatea fragilă sau câteodată cu indurare mai bună. .

Am mâncat din traistă cu mâna mereu…
Bucata de pâine sau mămăliga pe grabă…
Am însetat si m-am zbătut când mi-a fost greu.
Dar cine oare se oprește si ciobanul întreabă? !

Paltini mi-au fost confidenți in vad de tristeți…
Și câini din stână au alungat din mine tăcerile toate. .
Adesea puteți sa credeți, de vreți sau de nu vreți
Că viața n-a fost pe roze și n-a mers una ca pe roate

Au venit ușii și lupii sa prade din cârdul de oii…
Și vremea cea tare sa piardă mioare-n pădure. .
Ploile sa le mocirlească lâna curată in noroi. .
Dar le-am fost baci celor pierdute in hățiș și celor ce-s pure…

Le-am dus pe brațe când șchiopau ades…
Și rănile le-am legat cu petice din a mea cămașă.
Și porțile din țarcul rupt cu zor mereu le-am dres. .
Și eu vegheam in noapte când pânda era alături vrăjmașă. .

Dar nimic nu m-a tulburat ca momentul acela …
Când lumina m-a învăluit cu tonalitatea ei divino-cerească. .
Si când coruri de îngeri purtând peste aripi candela …
Umpleau văzduhul înalt de cânt, să învie cu puterea dumnezeiască …

Nici fluier, nici trâmbiți, nici cobzele burtoase …
Nu cântau mai armonios din glasul ciupit și vibrant …
Ca făpturile crești coborâte pe trepte din căile lăptoase …
Pentru a fi momentului un martor liric și
reverberat. .

Azi ți s-a născut un rege intr-un grajd din Bethleem …
Era un vers ciudat in glasul lor de clopoțel subțire. .
Si-am priceput curat din armonia frumosului
poem …
Ca s-a născut un rege miel ca sa devină mire

Am alergat apoi sa văd, la iesle cum gângure minunea. .
Ca apucat, voiam sa spun la toți de corul cel din luncă
Că in mintea mea era mai mult decât pasiunea. .
Din dragoste de vestea bună, mi s-a născut poruncă. .

Și asa am fost un baci și apoi am devenit o oaie …
Privind duios in dalbe raze ce frângeau in lemn …
Eu am zărit acolo printre vitele culcate, in firile de paie …
Pastorașul drăgălaș nascut in momentul cel solemn. .

Atunci m-am simțit cum nu m-am simțit vreodată inainte. .
Un nenorocit ce afla pentru intaia oară in lume elexirul. .
Un cărturar ce a găsit cuvântul întrupat printre cuvinte …
Și un rob ce-i dezlegat si i s-a plătit pe viața tot birul. .

Sunt iarasi la turmă cu ochii pironiti in tavanul jos de norii …
Oile rumegă liniștite in deal pe ochi de grasă pașiune…
Eu bucuros zâmbesc că sunt oaia păstorită de alți păstorii…
Arătați, sa facă din mine și slujbă, o dulce și greauă minune!

Amin!