Aud un strigăt de uimire

Aud un strigăt de uimire,
Dintr-un ungher întunecos:
Milioane pier în rătăcire,
Nu știu nimic de mântuire,
Nimic despre Isus Hristos!

— Crăciun? Cadouri? Întrupare?
N-am auzit aşa ceva!
E cea mai mare sărbătoare? !
Dar atunci nouă, de ce oare
Nu ne-a spus nimeni despre ea?

— Dacă s-a coborât în lume
Din Cer aicea pe pământ
Un Prinţ de neam, ISUS pe nume;
Cum n-a vrut nimeni să ne-adune,
Să fim şi noi în legământ?

— În haina ruptă și săracă
De lut şi humă și noroi
Chiar Dumnezeu slăvit se-mbracă!
Şi nimeni n-a putut să treacă
Cu Evanghelia la noi?

— Un Rege-n paie, în câmpie,
Un Prunc născut între iudei!
Și a venit din veșnicie
Să dea scăparea din urgie
Doar pentru voi, doar pentru ei?

— Dacă în noaptea minunată
Au venit îngeri pe izlaz,
Voi, cum n-aţi venit niciodată
La noi, în ţara cea uitată,
În groapa noastră de necaz?

— Cum? Caravanele străine
Din depărtare s-au pornit
La drumul lung ca să se închine?
Iar din popoarele creștine
La noi chiar nimeni n-a venit?

... O, Doamne, dă-ne-o cercetare,
Un dor să Te mărturisim!
Aprinde visuri misionare,
Pune Biserica-n mişcare,
Dă-ne curaj să Te vestim!