Un binecuvântat popas

Ne-ai dat aici, slăvite Doamne, un binecuvântat popas
În care vii şi Tu aproape, să-Ţi auzim duiosul glas;
Un loc de pace și odihnă pentru cei slabi şi prigoniţi,
O vatră de cântări şi lacrimi, o casă pentru cei goniţi.

Neprihănitule Părinte, ne închinăm și-Ți mulțumim
Că ne-ai adus în locu-acesta ca într-un sfânt Mahanaim,
Ca-ntr-o Betanie iubită, ca la Betezda, la Elim,
Ca la Betel, în casa păcii, la prag de sfânt Ierusalim!

Când pribegeam într-o pustie şi fără apă în ulcior,
Tu ne-ai adus aici în oaza cu apă rece de izvor.
Da, locu-acesta e Elimul cu șaptezeci de palmieri,
Cu bucurii de sărbătoare şi adieri de primăveri.

E un Mahanaim aicea, sunt „Două Tabere” mereu,
E tabăra ce-o ştim a noastră, şi tabăra lui Dumnezeu.
Aici Îţi intonăm cântarea celor întorși de la război,
Şi-aici vin îngerii măririi să-şi facă tabăra cu noi.

Aici e scăldătoarea bună, Betezda apelor de har,
În care ne dai vindecarea, și unde slăbănogii sar.
Aici e un Betel cu scara pe care îngerii de sus
Vin să ne-aducă-n grabă mare milostivirea lui Isus.

Aici la noi în seri senine, ca-ntr-o Betanie de vis,
Tu vii cu mângăieri gingașe, iar noi cu mirul de narcis;
Şi-aici ne spui mereu de slava cerescului Ierusalim,
Ca să Te aşteptăm, Isuse, şi tot mai mult să Te iubim.