Tu,Cel dintâi !

Ai fost un vis inainte ca orice nazuință sa ne fi pictat mintea in roz. .
Și custode al sufletului nostru inainte de a ne fi pierdut in prag de Eden …
Ți-ai pus măiastră mistrie al voii Tale peste vietii ruinate și inimi moloz. .
Și arcusul cuvintelor Tale peste orice inestetic și banal rand de refren…

Nu a fost fior de iubire inainte ca mâna Ta să fi mângâiat lutul in abur suprem …
Și nici întoarceri acasa dacă mâinile-Ți cioplite in lemn nu ar fi arătat cale…
Nu am fi fără promisiunile Tale decât răgetele unui blestem …
O simfonia a dureri atârnată pe agățătorile, de chin și de jale

Erai urme dinaintea pasilor nostri fara ca tălpile sa fi strivit vreun fir de iarbă. .
Si dimineata inainte de a fi lumina si intuneric in marele necunoscut. .
Erai înțelepciune inainte sa ne fi scărpinat noi in tâmplă sau barbă. .
Pe când furtunile inca nu mugeau in zării, in fata lor ca un zid ai crescut

Toate răspunsurile sunt in Tine, Doamne inainte de a se naste întrebări in noi. .
Și Leacul e sângele Tău vărsat inainte de a fi săvârșit in lume, durere…
Erai bogăție desăvârșită in univers inainte de a simți in suflet nevoii…
Și mângâiere pentru inimi inainte de a fi pe buzele noastre vreun picur de venin și de fiere …! !

Ai fost steag al biruinței inainte sa se încingem in platoșe și zale…
Și mai dinainte, Tu ai știut cuptoarele încinse ce ne așteaptă …
De aceea le-ai stâmparat cu lacrimile calde de sub genele Tale…
Și in nebuloasele mintii noastre ai pus judecata Ta, cea buna și dreaptă!

Mai inainte de tot și de toate, pe când omul era doar o idee in Tine. .
Ai dorit să-L faci pentru capul creației Tale a desăvârșiri cunune. .
Iar când dragostea Ta nu l-a putut prin păcat in preajma al reține …
Ai pus in conștiința lui, ecoul ciocanelor din Golgota, să bată, să sune. .

Amin!