Toamna la geam

Se-așterne toamna-ncet la geam,
A ruginit și via pe colină.
Iar frunzele se dezlipesc de ram,
Și cad încet, ușor făr nici o vină.

E anotimpul cel mai colorat,
Bogat în roade și în dulci momente.
Când strângem, ce-a fost semănat,
Sărbatorind momentul pe-ndelete.

Miros de fum și gust sublim de ger,
Se-așează toamna agale prin ogradă.
E-un colt frumos de rai, ce-i rupt din cer,
Cine se uita poate ca să vadă.

E-acel moment când rostim, , Multumesc''
De ploaie timpurie și tarzie.
De toate binecuvântările cerești,
De Pacea ce-o avem pe-a noastra glie.

Iti mulțumim cerescule Părinte,
De tot ce tu ne-ai dat, îți mulțumim.
Nu cred ca sunt în lume azi cuvinte,
Ca sa exprime ceea ce simnțim.

Ne-ai ascultat și ruga cea tăcută,
Ne-ai ajutat si-atunci când a fost greu.
Dar ne-ai purtat mereu pe-a Tale brațe,
De-aceea noi îți mulțumim mereu!