Sunt sarac..

Sunt plebeu cu mersul târâit prin lume. .
Șotanc, șotanc. . îmi târaiesc piciorul zdrențuit …
Printre batjocoritori, meghiesii puși pe glume…
Pășesc pe drumul larg și prăfuit

Sunt un sărac, dar nu in bani sau in prestanța …
Sunt un sărac in suflet și -n măsura de împlinire …
Sunt un, , sărac lipit“ in umblari și cutezanța…
Sunt un lipsit de toate in fapte și iubire….

Și ma opresc adesea. . ca sa cer de milă…
La margine de drum, la margine de viață …
Dar trec cei mulți înfumurați ce ma privesc cu silă…
Spre bunastare, spre bogăția lumii, spre o alta dimineata…

Și nu se îndură sa îmi dea si mie o lețcaie …
Din prinosul sufletului lor, cel plin de imbuibare …
Iar eu rămân plângând in soare sau in ploaie …
Acoperit de neputința mea și de uitare

Dar in urma, iată trece un călător nu prea grabit…
Cā rănile de la picior il fac sa meargă anevoie…
Și fără sa-l rog de îndurare, din pasul sãu trudit el sa oprit. .
Sa îmi dea din harul lui, la har după nevoie…

Și a apucat din pieptul său la dragoste cu pumnul…
Și mi-a turnat prin gaura din pălmi in mine un șuvoi. .
Și -am cunoscut ca acel s-a îndurat e Domnul. .
Ce ia in durerea Lui, la sărăcii din mine, batjocuri și nevoi…

Am fost sărac, . . acum. , revārs din suflet bogăție …
Și mā opresc la margine de răsărit și de apus…
Sa dau la cei săraci, izvorul nesecat de împărăție …
Ce este și va fi mereu, mereu…in mine doar Isus! !
Amin!