Renunțare

Cel mulţumit întotdeauna
cu tot ce i se dă de Sus,
la fiii săi, spre-nvăţătură
odată el aşa le-a spus:

- Pe calea oamenilor lumii e azi atâta zbuciumare
fiindcă ei n-au mulţumirea
ce se găseşte-n renunţare.
- Ci oamenii îşi leagă viaţa
şi inimile lor acum
de-acelea ce pot fi răpite
sau pot fi prefăcute-n scrum,
sau de dorinţi fără-mplinire,
ori pofte fără chip curat
şi-aceste lucruri îi frământă
şi-i chinuiesc neîncetat.

O, dacă oamenii-ar cunoaşte odihna vieţii
în Hristos
şi s-ar deprinde să gândească pe-un plan mai ʼnalt
şi mai frumos,
obişnuindu-se să caute nepieritoarele comori,
- de tot ce piere şi se strică s-ar lepăda de mii de ori! ...
La tot ce nu se poate-atinge
sau nu-i permis să fie-atins
ar renunţa cu uşurinţă
- şi sufletul le-ar fi ne-nvins.
Cât de puţine-ar fi-atunci cele
ce-i fac pe mulţi nefericiţi
iar oamenii
de cât de multe dureri adânci ar fi scutiţi...

Dar până când nu se cunoaşte ce fericire e-n Hristos
şi mulţumirea-n renunţare,
- va fi tot plâns fără folos.
Căci pe pământ,
mai multe-s cele ce nu ni se pot da nicicând
şi cele ce se iau prea iute,
sau care ne lasă prea curând...