Recunoștință

RECUNOȘTINȚĂ
Aș vrea ca versul meu să fie reverberație divină,
S-aducă alinare, fior cald și lumină,
Sper să aveți răbdare și să mă ascultați,
Vă rog, de vă pricepeți, puteți să criticați.

Aș vrea să mulțumesc, întâi Lui Dumnezeu,
A fost mereu cu mine, m-a susținut la greu,
M-a scos din grea durere, mi-a șters lacrimi și plâns,
Mi-a dat răbdare multă, mi-a dăruit surâs.

Fiorul mă cuprinde, dar vreau să-i mulțumesc
În vers și mamei mele, să-i spun că o iubesc,
Ea m-a adus pe lume, deși n-a fost ușor,
Îi mulțumesc și-n rugă o port cu mare dor.

E mult de când tăticul pe noi ne-a părăsit,
I-aș mulțumi și lui că știu că ne-a iubit,
Nu pot să-i mulțumesc, căci tata nu mai este,
Dar sper în veșnicie să pot să-i dau o veste.

Aș vrea să mulțumesc la frați și la surori,
Căci ei îmi sunt avere, și tot ce am, valori,
Când eram întristată, cu mine, ei au plâns,
Mi-au adus alinare și-n brațe ei m-au strâns.

Aș vrea să mulțumesc copiilor ce-i am,
Ei m-au ales pe mine, nu știu ce mă făceam,
De nu-i aveam pe ei, eram fără de sens,
Ei au adus lumină și vieții înțeles.

Nu am avut o fată, acum am fată, eu
Îi mulțumesc din suflet, îi mulțumesc mereu,
Ea m-a făcut bunică, fior nou am primit
Când a venit cea mică, eu dragostea am simțit.

Aș vrea să mulțumesc, la cei ce îi cunosc,
Un lucru este bun și vreau să recunosc,
Am învățat în viață, chiar de la fiecare,
De îmi ești cunoștință, nu ești un oarecare.

Îți mulțumesc din suflet că versul ai citit,
Mă întreb așa, în mine, reverberație ai simțit,
Nu știu dacă greșesc, dar vreau să mulțumesc,
Căci simt fior în suflet când spun ce îmi doresc.

Închei cu mulțumire, din nou, Lui Dumnezeu,
Lumină, alinare mi-a dat mereu la greu,
Răbdarea-i fără margini, mereu m-a însoțit,
Fior divin în suflet, din plin, eu am primit.
Emilia Dinescu