Pe brațe Domnul m-a purtat

PE BRAȚE DOMNUL M-A PURTAT
Pe brațe Domnul m-a purtat
Din clipa când El m-a creat,
M-a ocrotit de la început
Din clipa când m-a conceput.

Când eu pe lume am venit
Doar mama a fost de m-a iubit,
N-am fost copilul așteptat,
Am fost copilul renegat.

Pe brațe Domnul m-a purtat
Când alții m-au accidentat,
Sechele multe au rămas
Și mama a tras al meu necaz.

Dar Dumnezeu m-a ocrotit
Și rana El mi-a oblojit,
A fost cu mine tot mereu
Și n-am simțit că era greu.

Pe brațe Domnul m-a purtat
Și am crescut cu handicap,
Dar ocrotirea a fost a Lui
Că nu-s copilul nimănui.

Tot timpul, El m-a sprijinit
Și m-a însoțit, m-a ocrotit,
Un drum greșit eu am ales,
Dar tot El i-a dat un nou sens.

Când visele ce am sperat,
S-au risipit și am eșuat,
Eu nu am fost un om învins,
O altă ușă s-a deschis.

Eu planuri multe am avut,
Am mers pe un drum și n-am știut
S-aleg cu multă înțelepciune,
Dar Domnul a făcut minune.

Din suferință și durere,
Am simțit numai mângâiere
Când mamă, eu, am devenit,
Am văzut cum m-a ocrotit.

Pe brațe Domnul m-a purtat
Și mult m-a binecuvântat,
Mi-a dat în casă trei bujori,
Sunt cele mai frumoase flori.

Totul a fost un dar divin
Și cu copiii eu mă alin,
Puteri de sus eu am primit
Chiar dacă am și suferit.

Răni multe El mi-a vindecat,
Putere multă El mi-a dat,
Tot timpul am fost susținută
De-a Lui putere nevăzută.

Și astăzi pentru că trăiesc
În poezie îi mulțumesc,
Când scriu un vers mă liniștesc
Și simt că sunt ce îmi doresc.

Închei un gând, închei un vers,
Nu știu cât Tu ai înțeles,
În viață eu am învățat
C-am fost copilul protejat.

Pe brațe Domnul m-a purtat
Chiar dacă nu am meritat,
Eu am o viață minunată
Chiar dacă pare încurcată.

Am scris această poezie
Fiindcă am vrut să-ți spun, chiar Ție
Să nu te lași descurajat
Și să te rogi neîncetat.

În vers am vrut să spun mai mult,
Dar n-am știut și n-am putut,
Pe brațe Domnul m-a purtat
Și versu-acesta El mi-a dat.

Nu sunt poetă, dar eu scriu
Și scriu întruna, atâta știu,
În vers pot să vorbesc ușor
Despre al meu Mântuitor.

Poate, din nou, v-am plictisit,
Însă din scris nu m-am oprit,
Pe brațe Domnul m-a purtat,
Ce poate fi mai minunat.

Nu am talent, nu mă mândresc,
Însă în vers ușor vorbesc,
În vers mă simt eliberată
Și nu mă simt handicapată.

În vers sunt eu și Dumnezeu,
Căci El m-a ocrotit mereu
Și știu că-n brațe m-a purtat
Și viața mea El a vegheat.

Nu pot să scriu din capul meu,
Eu scriu ce simt și nu e greu,
Poate greșesc, dar scriu curat
Despre Hristos ce m-a salvat.

Când eram mică, mult visam,
Să public versuri îmi doream,
Acum, atât îmi mai doresc
Prin vers pe Domnul să-l slăvesc.

Pe brațe Domnul m-a purtat,
Dacă am greșit, El m-a iertat
Și-n vers voi spune tuturor
Numai de al meu Mântuitor.

Închei această poezie
Și îmi spun singură, chiar mie,
Pe brațe Domnul m-a purtat
Și versul meu El mi l-a dat.

Mi-a dat puterea să vorbesc
Și-n versul meu să îl slăvesc,
De aceea spun neîncetat
Doar Domnu-n brațe m-a purtat.
Emilia Dinescu