O rugăciune de mulțumire mai de pe urmă

Pentru toate mulţumirile ce s-ar cuveni Ţie
Mi-ar trebui, Doamne, o veşnicie;
De-aceea am ales astăzi vreo câteva,
Iar pe celelalte Ţi le voi spune la tronul de slavă cândva.

Îţi mulțumesc, Doamne,
Că pe lumea asta Tu mi-ai împărţit frumos zilnica pâine...
Nu mi-ai dat-o azi pe cea de mâine
Şi-ai făcut bine,
Ca să-nţeleg să depind continuu de Tine.

Îţi mulțumesc, Doamne,
Că la unele rugăciuni nu mi-ai răspuns
Să-nvăţ încrederea în planurile Tale
Şi harul Tău să-mi fie de-ajuns.

Îţi mulțumesc că nu m-ai ascultat
Şi mi-ai dat o colibă când Ți-am cerut un palat;
O, Doamne, nu ştiam ce-Ţi cer;
Palatul meu o fi pe undeva prin cer.

Îți mulțumesc, Doamne,
Că de-atâtea ori când să m-abat din cale
M-ai lovit cu nuiaua dragostei Tale;
Mi se părea atunci că eşti rău şi că mă doare,
Dar Tu erai bun, şi durerea o binecuvântare.

Îţi mulţumesc, Doamne, când Te-am rugat ceva
Fie că ai zis da, fie că ai zis nu;
Şi mai presus de toate Îți mulţumesc
Că pe când muream — ai murit Tu...