Îți mulțumesc

Îți mulțumesc că-înțelepciunea cu care Tu mă ocrotești
Îmi caută-n adâncuri culmea inimii ce ți-o dorești.

Îți mulțumesc că-înțelepciunea Ți-e îmbrăcată-n har și har
Și nu renunță din iubire să se arate chiar prin jar.

Îți multumesc că-înțelepciunea mă trece marea val cu val
Și sarea ce îmi poartă rana îmi scoate inima la mal.

Îți mulțumesc că-înțelepciunea care cunoaște gândul meu
Îmi dă aievea câte-o șoaptă ca pe o poamă dulce, coaptă.

Îți mulțumesc că-înțelepciunea ce-ngăduie azi vântul greu
Va arăta curând chemarea ce a urmat sufletul meu.

Îți mulțumesc că-înțelepciunea cu care pui și care iei
Va măsura curând comoara ascunsă a sufletului meu.

Îți mulțumesc că-înțelepciunea cu care taci și care spui
Îmi va dezvălui-nchinarea testându-mi astfel ascultarea.

Își mulțumesc că-înțelepciunea Ție îmbrăcată-n har și har
Și nu renunță-n bunătate să mă aducă pe altar.

Îți mulțumesc că-înțelepciune Ție îmbrăcată-n har și har
Și nu renunță-n întuneric să îmi ofere câte-un far.

Îți mulțumesc că-n valea aceasta ai dezvelit inima mea
Și ai umbrit-o spre salvarea ce Ți-ai dorit-o pentru ea.

Îți mulțumesc că-n încercarea ce-ngădui ca să trec prin ea
Îmi arăți cu-îndurare cum îmi arată inima.

Îți mulțumesc că prin trădarea ce-am resimțit-o uneori
Tu m-ai făcut să-nvăț răbdarea, limpezindu-mi astfel starea.

Îți mulțumesc că-n harul Tău, dezamăgirea am întâlnit
Ca să pășesc însuflețit doar de credința ce-am primit.

Îți mulțumesc că-n darul Tău, neajunsul l-am găsit
Să înțeleg că-n planul Tău, chiar nimic nu mi-a lipsit.

Îți mulțumesc că-n darul Tău, singurătatea am găsit
Și lipindu-se de mine, Te-am descoperit pe Tine.

Își mulțumesc că lipsa Ta mi-a dezgolit ființa mea
Ca să pot vedea prin ea de ce-i în stare inima.

Îți mulțumesc că-n darul Tău, o șoaptă dulce am primit
Să nu uit că sunt iubit și de Tine prețuit.

Îți mulțumesc că-n jurul meu am găsit bârfă mereu,
Judecată, înșelăciune, și-am gustat amărăciune.

Dar aceste haruri date să mă-nalțe ele toate
Ar putea de mi-ar găsi sufletul în straie vii.

Dar aceste daruri date am aflat că sunt curate
Pentr-un suflet credincios, ce Te dorește, Miel, Cristos.

Cu aceste daruri date mă închin cu umilință
Port la gât recunoștință și pășesc plin de credință.

Căci n-am știut că prin căință, ascultare, umilință
Se poate ascunde biruință, iubită fii, tu, suferință!

Și n-am știut că în pustiu e cuptorul auriu
Spre sfințire și-ndrumare înspre Soarele arămiu

Și n-am crezut că în pustiu Te voi găsi o, Rege, Fiu
Ce azi, Tu nu vrei altceva, decât credință în jertfa Ta.

Și n-am crezut că în pustiu Te voi găsi o, Mire, Fiu
Ce îți dorești cu înflăcărare să mă întâmpini în splendoare! ! !