Culcuș de sfânt Dumnezeu!

Cocoloșit in buzunarul inimii Tale mai purtat când nimic nu exista …
Și când nimic nu putea sa conceapă ca va exista vreodată …
Și doar in sfatul cu Tine Însuți gândul creației persista…
Spunând: îl voi naste intr-o zi, Îmi va fi fiu și ii voi fi Tată. .

Din boțul de humă searbădă si scânteia iubirii neștirbit creatoare
Ai zămislit o umbră in codrul picioarelor muritorilor de rând
Când toate pendulau deasupra de abis, Tu ai născut din nou splendoare. .
Istorii întregi din rădăcina indrăgosteli Tale, de cer și pământ


Apoi, mai frăgezit Doamne in focurile ochilor Tăi de jad aprins…
In clipele când mă privegheai in agoniile mele doar de Tine știute. .
Iar când mâna Ta, clește de fiori intenși și duiosi ma cuprins. .
Eu trasăream, ca in primejdii, urechea și copita de ciute. .


Iar in spuza lacrimilor ce au curs prin vesnicie mă scăldai alintat
Culcându-mă in copaia obrajilor Tăi ce au băut tristețe ca drumețul setios…
Și când piciorul meu rănit șovăia, pe umarul Tău ades mai săltat …
Spunându-mi: - Sunt pentru tine purtătorul de poverii pe nume Cristos!


Adormeam in brațul viselor răzuite de pe pereți de rai …
Eu, aripa libelulelor ce n-au cunoscut in Tine decât polen de sfințire. .
Respirația ușoară între mine și Tine Doamne, era închinare și grai…
Recunoștiință trează in vastă și deplină implinire


Mă trezeai, ca roua pe roze in grădini mănoase de verde. .
Ciocârlii zvelte îmi străpungeau cu cercei urechile mele in mod delicios. .
Val de mușchi așterneai pe cărări, tălpi ce urma nu-și pierde. .
Mie, un trup pirpiriu îmbrăcat cu viață croită din suflet colos. .

Dar nici o frântură de frumos nu ar fi avut șansa sa îmi timbreze destinația. .
Fără ca isopul mustuit in venele Tale calde sa îmi rescrie destinul…
Unirea palmei Tale cu lemnul și inima mea imi adeverește senzația …
Ca e spatula din razboi ce țese neprihănirea ca lâna și inul


Ce minuni au înghețat pe filmul retinei din cui de conștiință…
In anii când au curs ploii, in anii senini ca roada in pârgă …
Mistria Ta a zidit in sihastria mea lăuntrică o alta ființă. .
Ploconită in har, ea creste in genunche ca spice sa strângă. .

Privind înapoi in ceasul trecut, deschid pe cel dincol de ușa crăpată …
Zâmbesc ca ești acolo și aici, ești lângă mine și pretutindeni mereu. .
Ești tânăr, bătrân, un duh, o ființa, stăpân și slugă, un prieten, un tată…
Ești imensitatea cuibarită in mine, culcuș de Sfânt Dumnezeu!