Zece zile de consacrare

Copii mei sunt azi în lume,
În lume au ales să plece,
E dulce viața, n-am ce spune,
Le pare dulce fără lege.

Bisericile azi sunt goale
Căci tineretul a plecat,
Doar cei bătrâni mai stau în rugă,
Dar lacrimile n-au secat.

Avem copii puși pe liste,
Ai noștri și ai fraților,
Ne plângem oful în batiste,
Sunt locuri goale care dor.

Erau, de mult, programe multe,
Ei ne cântau și recitau,
Stăteau în bănci ca să asculte
Și povești biblice doreau.

Surorile și frații noștri
Se pregăteau, se instruiau
Și făceau ore speciale
Căci cu adevărat iubeau.

Avem copii ce vin în turmă
Și au mult zel, de pionieri
Și pentru ei strigăm acuma
Să le dai Tată, Tu puteri.

Ei au nevoie zilnic Doamne,
Cu mâna Ta să îi conduci,
Să le dai multă înțelepciune
Căci sunt doar niște simplii prunci.

Ajută-i, Tu și întărește-i
Când sunt în lume, printre lupi,
Satana-i șmecher, zăpăcește;
Creștine, ruga nu întrerupi.

I-atrași de lume, de avere,
De faimă sau de o părere,
Capcane multe i-au cuprins
Și ei se cred în paradis.

Privesc atent acum în urmă
Și lacrimile nu se opresc
Căci e săracă a noastră turmă
Fără copii care cresc.

Cresc lângă Tine, apoi pleacă,
Probabil că noi am greșit,
Nu am știut cum să îi creștem
Și lumea, iată, i-a înghițit.

Mulți au crescut și au familii,
Dar tot copii noștri sunt
Căci i-am crescut cu drag, Isuse,
Noi i-am crescut cum am știut.

Când disperarea ne cuprinde
Și vine câte vreun necaz
Vedem în ei câte o scânteie,
Ceva bun, totuși a rămas.

Și cu speranță stăm în rugă,
Da, îndrăznim ca să sperăm,
Nu lăsa moartea să-i atingă,
În mâna Ta noi îi lăsăm.

Avem în listă multe nume,
Dar nu sunt nume, sunt copii,
Te rog privește cu îndurare
Credința Tu să le-o învii.

Nu cerem binecuvântare
Doar Ție îți predăm ștafeta,
Tu îi cunoști pe fiecare;
Trezește, Doamne, Tu planeta.
Emilia Dinescu