Zece zile de consacrare

Ne-am adunat în post și rugăciune,
Doar zece zile stăm în priveghere
În camera de sus, dă-ne putere
Și dă-ne, Tată, multă înțelepciune
Să înțelegem care-i a Ta vrere
Și pune-ne inimi în a cere,
A cere cu credință și sfială,
A cere cu credință și îndrăzneală,
A cere voia Ta ca să se facă
Căci voia Ta e dreaptă, trebuie să placă.
Să cerem har și îndurare pentru toți,
Să cerem mila Ta pentru nepoți,
Să ne rugăm pentru copii și frați,
Pentru vecini și oameni din oraș.
Să ne rugăm pentru prezbiteri, pastori, comitete,
Pentru biserici, pentru misiune, pentru grupe,
Grupe de frați ce se adună-n case
Și rugăciunea nu vor să o lase.
Să ne rugăm pentru cei ce-s prigoniți,
Și pentru acei ce încă-s liniștiți,
Ce încă dorm pe patul lor, pe pernă
Căci libertatea nu este eternă.
Să ne rugăm pentru azile și orfelinate,
Căci noi suntem moderni și nu se poate
Ca să privim pe cei ce-s părăsiți
Și de familii nu mai sunt doriți.
Să ne rugăm o rugă personală
Căci fiecare știe a sa boală,
Știe ce vicii și metehne duce-n spate,
Să ne rugăm pentru a noastră libertate.
Să ne rugăm cu post și cu credință,
Să ne rugăm doar pentru pocăință
Căci Duhul Sfânt curând se va retrage
Și întuneric mare atunci se face.
Să ne rugăm așa cum am promis
Că-n ceruri strigătul acesta este scris,
Să ne rugăm ținându-ne uniți,
Să ne rugăm ca să fim mântuiți.
Emilia Dinescu