Vrednici de chemarea Lui...

VREDNICI DE CHEMAREA LUI

Auzit-am glasul lin și am acceptat chemarea
N-am mai amânat oferta unei veșnice-nfieri
Am realizat, atunci, că ne-asigurăm intrarea
Într-un spațiu ce abundă-n fericiri și adieri.

Refuzasem înainte, refuzasem cu sfidare
Daru-adus de Fiul păcii, sufletelor acordat
Dar deodată în ființe s-a produs iluminare
Și-am pășit cu El pe cale, pe traseu-ntortocheat.

Vie este amintirea transformării radicale
Era zi obișnuită...totuși frumuseți vedeam
Și-n priviri și în surâsuri și-n diversele petale
Și în oamenii cu care-n ziua-ceea ne-ntâlneam.

Prin slujba-ncredințată, primindu-ne în ceată,
Cu vrednicie planu-I divin îl promovăm
Ca taina Mântuirii să fie explicată
Să știe mulți că-n El, deplin, ne bucurăm.

Cereștile cerințe adânc sădite-n ființe
Vorbesc de-o demnitate pe care o trăim
Dorința de sfințire produce străduințe
Mai mult Cuvântul vieții, plenar, să-l împlinim.

La pietre aruncate răspundem nu cu pietre
Modelul nostru-i Mielul ce s-a jertfit, tăcut
El ne-a lăsat exemplu și ne-a lăsat o zestre
Să dăm o pâine caldă celor ce ne-au bătut.

Stindardul datoriei ‘nălțat oriunde-am merge
Nicicând nu-l coborâm la un nivel nedemn
Știind c-a Lui prezență, pe cale, nu se șterge,
Că înc-aduce roade ‘nălțarea Lui pe lemn.

O starea-a slăbiciunii? La vremea potrivită
Primește vindecarea... și iarăși ridicăm
Spre Slavă mâini curate; făptura-i împlinită
Pe drumul vredniciei, cântând, înaintăm.

O, nu suntem ai noștrii!O știm atât de bine
Pășim cu fermitate spre-o lume făr-apus
C-a Lui promisiune înseninări conține
Așa cum Salvatorul de-atâtea ori ne-a spus.

George Cornici/19 Noiembrie, 2015