Vreau căușul mâinii Tale...

Vreau căușul mâinii Tale...


Prin arșiță să mă târăsc,
Căutând izvorul Ceresc,
Căzut de sete, eu n-aș bea,
Cu ce mă-mbie lumea,
În cupele-i de argint, cristale,
Amăgirea ei, pusă-n licoare.
O, Doamne!... Mult aș vrea,
Sfântul căuș al mâinii Tale,
Prin care curg limpezi izvoare,
Ce astâmpără setea, și dau răcoare.



Mă lupt cu anotimpuri grele;
Izvoarele-au secat, sunt rele.
Fântânii cu apă urât mirositoare,
Din fapte pline de fiere, amare;
Pusă în ciutura din cumpene,
Credința-i lăsată-n uitare.
Pomi uscați pe mal de râu,
O lume căzută-n desfrâu.
Iar eu!... Să văd aurii pocale!
N-aș bea! Aș căuta căușul mâinii Tale.



De-ar fi să urc târâș spre pisc,
Nu m-aș poticni de nimic;
În pas voi urca anii pe cale...
Să beau din ale Tale, palme.
Voi răbda să Te întâlnesc,
În izvorul sfânt să mă răcoresc.
Chiar dacă arșițele mă vor arde,
Mă voi înviora privind spre verde,
Voi căuta apa - Divină -
Căuș să-Ţi fac palma străpunsă.



Să beau cu sete și plăcere,
Apă vie din palmele Tale.
Te rog, pășește-naintea mea...
Semn să-mi fie urma Ta.
Brazda pașilor o voi vedea,
Supusă voi păși pe ea...
În mersul meu, pe a Ta cale...
Nu vreau de argint, cristal, pocale,
Ci doar - Căușul mâinii Tale. -



Să mor de sete, nu voi bea,
Din cupele lumii murdare,
Ci... mâna Ta aș căuta...
Și de sub Tron, ale Tale izvoare...
Chemarea mea, Te rog, ascultă!
Prin încercări, ecou răsună,
Să-ajung Acasă, să-mi stâmpăr setea,
Și - DORUL - de-a Te avea,
Și a Cerului răcoare,
În toată a Lui splendoare,
Și sfintele-Ți binecuvântări,
Lângă al Tău Tron și Altare.


Toma Coca, PATTADA/12/07/2017